Apple Pie

Cred ca si tie iti place sa bei un ceai inainte de culcare. Cel putin, cind timpul se raceste, si vrei sa te incalzesti un piculet, mergi repede, iti faci un ceai si te bagi in pat.

Aici insa, tot timpul apare ceva interesant. Vii la bucatarie, iti faci ceaiul, asculti topicul celor care isi servesc déjà ceaiul, si nu poti sa nu te alaturi si tu. Chiar daca poate parea banal, dar e cu totul diferit decit topicurile noastre.

Asa dar, ceainicul era fiert, the Dutch guy and the German guy were talking about anything, but in a nice way. Idea este ca de fapt olandezii intotdeauna ii iau peste picior pe germani si invers, dar intr-un mod foarte infosensiv. Am scos chefirul sa beau inainte de ceai. Ei se intrebau ce este asta. Le-am povestit despre cum se face, despre cum se bea laptele proaspat muls la tara, si ce gust extraordinar are. Sigur ca concluzia este : cultural differences.

A mai intrat un alt German guy pe nume David, care de fapt se pornise spre dus. Pe masa erau tot felul de produse. Astia doi faceau glume pe seama mixing different ingredients, la care David a spus, ‘hey, let’s make an apple pie, I have apples’. Eu am lapte si unt. Dutch Guy, who is called also Roland from Holand, stie receta, iar Timo are oua si faina. Am mai cautat prin dulapuri si gasit zahar. So, we have all the ingredients, why not? Ok. I will make the dough, am spus eu, increzuta ca stiu cum se face un apple pie. Roland a propus sa se uite repede pe Internet sa gaseasca o receta. Eu ii spun, ca nu, stai linistit, stiu eu cum se face. Timo m-a sustinut. Am turnat laptele, am pus 4 oua, un pahar jumatate de zahar si trei de faina si m-am apucat sa amestec. Intre timp baietii au gasit o tava, au spalat merele si le-au feliat. I’m ready, zic eu, mindra ca am facut aluatul atit de repede. La care David si Roland cu niste ochi patrati : What’s this ???? I don’t want an apple SOUP!!! I want an apple PIE!!! That’s not dough for an apple pie!!! EH??? Mmmm, sorry, this is what I know a cake should be, this is how I make it home, am incercat eu sa ma apar, murind de rusine.

Ok, let’s make another one, a spus Roland, I am going to check the receipt. In doua minute a revenit, cu receta: 1 egg, 150g sugar, 150g butter, 300g flour and that’s all. Ok, am zis eu, you will make the dough.

Si inchipuieti cum un olandez de vreo 2 m si ceva, se apuca sa amestece ingridientele pentru pie. Si povestea intre timp cum a facut 4 pies for his classmates, then, he liked this and made another more for his neighbors. Si m-am gasit eu desteapt sa fac apple pie, care in viata mea nu facusem, ce faceam eu era un fel de pirog cu mere. David a venit cu propunerea ca din aluatul meu extraordinary sa facem pancakes. Timo a scos déjà tigaia si s-a apucat de treaba. Intre timp Roland facea aluatul, Timo prajea pancake, eu si David ii incurajam. Pancakes-le deja incepeau sa fie gata, si chiar mincabile. David a luat vreo doua, pus pe ele niste crem si cherry marmelade si s-a dus sa serveasca pe cineva. Roland, intre timp a pregatit aluatul si s-a apucat sa-l intinda pe tava. A intins un strat subtire si a rasturnat merele taiate. Iar din aluatul ramas a inceput sa pregateasca tot felul de ciudatenii pentru a infrumuseta minunatenia de apple pie.

Vazind ca treaba merge bine, am iesit pe o clipa. Cind ma intorc, Roland ma anunta ca a ajuns la o intelegere cu David, prin care David a promis ca invata imnul Olandei, iar Roland ii permite sa ia cake-ul. WHAT??? Our cake? But why? Eh, you see, he wants to give it tomorrow to his date, a spus Roland, plus you would never see a German singing Dutch Anthem. WHAT??? No, what about me? I want a piece of that cake! It’s one o’clock in the morning, I was waiting for this cake. NO! Why, nu puteam eu intelege, cum s-a lasat asa usor induplecat. Nu-mi venea sa cred. Timo nu zicea nimic, se uita doar cind la mine cind la Roland, si parca dindu-mi mie dreptate, dar parca si fiind de partea lui Roland. Intra David. Si Roland ii spune ca eu nu sunt de acord cu intelegerea lor. David incearca sa explice, ca iata a vrut sa-i faca o surpriza date-ul lui de mine si ochii lui aratau atita fericire ca a gasit cu ce s-o impresioneze. Si deja se gindea, poate Roland ar putea gati miine un alt Apple pie, caci date-ul este pe la 6. Eu iarasi, nedumerita. Dar cum, tu vrei sa te duci la prietena ta cu un cake. Care-i pointul? David: ea nu este prietena mea, it’s just a date. He brought today to her door flowers, a spus Roland. That means that we can find the room where she is, by finding the flower? A intrebat Timo. No, they are already in.

Eu m-am pus pe ginduri. Deci, el, acum, sta si are discutia asta cu noi, a promis ca invata imnul Olandei, ceva de neimaginat pt un german, doar pentru ca sa-i faca un nice surprise fetei cu care urma sa aiba un date. WOW!!!!

Ok. We can make it other time. I will figure something else for tomorrow, a spus el. Dar eu déjà am inteles the pointul, caci pt mine, este de neinteles asa ceva, asa cum in MD nu vei vedea pe nimeni sa-ti vina cu un cake de casa sa te impresioneze la prima intilnire. SI am spus, ok. You can take the cake. I’m really impressed about it and cannot interfere in. Cu atit mai mult ca Roland a promis ca face special pt mine un alt cake later, adica intr-o alta zi.

Si iaka, stau trei baieti, cu cite o bere la bucatarie, si asteapta pe la 2 de noapte sa se coaca cake-ul, care va fi dus a doua zi la intilnirea cu fata pe care David o place. Iaka asta ROMANTICA!!!!

Pe tot holul miroase a cake gustos, doar ca destinatia lui va fi inima unei fete. OF….

Reggae

Stiu ca aveti problemele voastre, va confruntati cu rutina ucigatoare, eu totusi va voi scrie desprea viata mea lejera de aici

Ieri am avut o zi plina. Ca de obicei m-am trezit pe la 1. Deja a devenit normal sa ma trezesc la 1 si sa ma culc pe la 3,4 noaptea. Stiu ca nu e bine, dar stiu ca in curind voi reveni la regimul normal. De ce sa nu fie si regimul asta normal? Nu stiu. Cu atit mai mult ca la mine lectiile sunt seara.

Am luat micul dejun pe la 2. Mai stat pe net. Dar cum simbata nu este nimeni online nu am avut cu cine vorbi.

Ieri a fost o zi extraordinara. Soare, cald, toamna. In fata caminului este un teren de baschet. In tara asta toata lumea joaca baschet, pentru ca altceva nu stiu sa joace. Pe terenul asta intotdeauna este cineva cu mingea. De mult imi doream sa joc, nu am facut-o din anul 1 de facultate. Asa ca mi-am luat ghetele si am iesit. Baietii erau lituanieni, stiau sa spuna: ‘sorry’, sa anunte scorul, si sa spuna ‘game over ‘:) Mai mult nu era nevoie. Am jucat vreo 5 partide. Trei le-am cistiga, doua le-am pierdut Super. Mi-am facut bataturi la picioare. Iar azi cind sa ma scol din pat, febra musculara a tinut sa-mi aduca aminte de jocul de ieri Am intrat pe la 7 obosita, chinuita, transpirata. Facut un dus, si iar la net.

Nu stau mult si vine un tip spaniol, care e intotdeauna foarte dragut, si invita pe toata lumea la etajul de sus la “sangrido”, un fel de bautura din vin cu zahar, mere, portocale si inca citeva ingrediente secrete. Baietii aveau vreo 4 sticle, din alea de 5l asa ca sa ajunga pentru toata lumea. Eu aveam o cutie de ciocolate meteorit, pe care inca nu le deschisesem caci nu gaseam momentul potrivit. Oamenilor le-au placut ciocolatele noastre. Asa dar, in holul de pe etajul 4, s-au adunat vreo 70 de oameni plus-minus. Toata lumea vorbeste, ride, se fotografiaza, se socializeaza. O atmosfera nice. La un moment dat cineva aduce o torta cu citeva luminari, si toata comunitatea spaniola incepe a cinta varianta spanioala a ‘happy birthday-compleanos feliz’. Deci, party-ul nu era un simplu party, ci o zi de nastere. Chiar daca era multa lume, torta a ajuns la toti. Dupa doua paharele de sangrido, simteam cum incep sa ma simt bine . Cineva spune ca se duce seara la reggae. Ooo, reggae, vreau si eu. Cind mergeti? Luati-ma si pe mine. Ok.

Intr-o ora eram la Balti Rambli (elefanti albi), un local in centrul orasului, intr-un beci foarte vechi, cu miros de tamii, compus din citeva camarute, in care erau masute, rafturi cu carti, si o incapere mica in care se dansa si se cinta reggae. Peretii erau din caramida, pe alocuri piatra, decorati cu elefantei albi, sau lucruri a la africa, tare dragute. La inceput era putina lume. Noi venisem vreo 12. Insa in vreo ora, au venit si ceilalti Erasmus students din camin, asa ca s-a primit un fel de Erasmus reggae party. Foarte lejer. Fiecare isi gasise o ocupatie, fie statea la un pahar de bere, eu desigur cu Martini, fie dansau reggae, fie stateau la masuta si vorbeau, rideau, jucau sah sau chiar rasfoiaiu cite o carte. M-am alipit unui un grup de oameni, trebuie sa mentionez ca majoritatea aici sunt polonezi, apoi merg spaniolii, fracezii, germaneii si ceilalti. Un francez incepu sa intrebe daca cunoastem anumiti artisti de-ai lor, fiecare nume noua nu ne spunea nimic. Rusine. Am spus ca ascult Carla Bruni, la care francezul imediat a inceput sa fredoneze ‘quelqu’un m’d dit’, pe care l-am recunoscut.

Am dansat cit m-au tinut picioarele, apoi mi se facuse somn, imi cautasem people cu care sa merg acasa. Imi comandasem un ceai din fructe, taaaaaaaaaare gustos, in vreo ora a venit si taxi-ul, am urcat vreo sase oameni si am ajuns in camin pe la vreo 4 si ceva. Exhausted, m-am culcat.

Azi e o zi la fel de frumoasa. Insa asa cum am examen in citeva zile, ma voi apuca de invat, party next time, after exam.

Eu în RIGA

Riga este frumoasă în orice moment al zilei. Este numită Parisul Nordului pentru frumusețea sa, diversitate de stiluri arhitecturale și de culori.

Azi am avut șansa s-o văd dimineața devreme, cînd noaptea încă e prezentă, umedă și friguroasă, cînd toată lumea se grăbește spre birourile comode, cînd turiștii somnoroși își încep excursia de la faimosul monument al libertății. Dimineața aerul leton este mai proaspăt, mai transparent, mai rece, mirosul mării baltice este mai intens.
Puțin timp în urmă am nimerit și eu printre rîndurile turiștilor însoțiți de un ghid vorbind o engleză americană fiind posibil chiar să înțeleg tot ce povestește.

Începutul orașului vechi … sau începutul începutului

Monumentul Libertății (în letonă Brīvības Piemineklis) a fost construit în 1935 în memoria soldaților uciși în timpul Războiului de Independență al Letoniei. Este un simbol al libertății, independenței și suveranității țării. Acesta reprezintă o femeie care ține în mîini trei stele aurite simbolizînd cele trei zone constituționale ale Latviei. Din fericire, monumentul nu a suferit nicio zgîrîitură în timpul celui de-al doilea război mondial. Însă rușii, în timpul ocupației, s-au străduit din răsputeri să-i neglijeze importanța, transformînd acest loc în stația terminus al transportului public. Dacă cineva din băștinași încerca să se apropie de monument pentru a depune flori, acesta era imediat introdus în lista suspecților și puși sub urmărire.
Monumentul Libertății a jucat un rol important în redobîndirea independenții la sfîrșitul anilor 80. Totul a început atunci cînd aproximativ 5000 de oameni s-au adunat pentru a comemora victimele regimului sovietic și au depus flori. Acest act a pornit o mișcare imensă de independență și trei ani mai tîrziu, în 1990, Letonia își va recăpa independența. Astfel, Letonia a fost una dintre primele țări care și-a redobîndit independența, exemplul ei fiind urmat de celelalte țări din spațiul sovietic.
Letonii se mîndresc cu țara, limba și istoria lor. Astăzi, vei vedea întotdeauna adunați la Monumentul Libertății o mulțime turiști. Aici letonii își aduc oaspeții în primul rînd. Monumentul este înconjurat mereu de flori și este străjuit de o gardă de onoare.

A spune mulțumesc în letonă

Dacă a venit vorba de flori, atunci trebuie neapărat să-ți povestesc cel mai frumos lucru care l-am observat aici și nicăieri altundeva. În aeroportul din Riga vei vedea întotdeauna o explozie de buchete de flori însoțite de cei ce-și așteaptă pe cei dragi. Firește că această priveliște te înduioșează, iar cînd vezi cum iubiții se îmbrățișează și se bucură că se revăd, ai toate șansele să ți se umezească ochii, în special atunci cînd cel drag este atît de departe și nu ai nici cea mai vagă idee cînd va sosi și la tine momentul reîntîlnirii.
Dar să revenim la flori ☺ Să-ți povestesc despre felul letonilor de a spune mulțumesc. Este vorba de președintele țării Vaira Vike-Freiberga care a guvernat Letonia timp de 8 ani, a adus-o în NATO și UE și pe care oamenii o iubesc, apreciază și respectă. Letonii au ținut neapărat să-și exprime recunoștința față de președintele lor la finele mandatului de președenție. Așa dar, în Sigulda (vezi 1) a avut loc un eveniment extraordinar. Toată țara i-a adus mulțumiri Președintelui lor printr-un gest la prima vedere simplu dar extraordinar — de a dărui flori. Nu doar să oferi flori, dar să faci acest lucru într-un mod foarte bine organizat adunînd mii de flori și sute de oameni din toată țara. Un grup de desingeri au lucrat o noapte întreagă pentru a le aranja pe acestea în forma unei flori, simbolul Letoniei.

Dejunul

La sfîrșitul pieții unde e amplasat monumentul este un local pe nume Cili Pica lîngă renumitul Ceas Laima la care își dau întîlnire îndrăgostiții. Am intrat să beau o cafea așa cum nu reușisem de dimineață. De obicei localul este arhiplin, însă astăzi, avînd în vedere că era destul de devreme, am găsit locuri libere. Desigur că ești întîmpinat de cei ai casei cu zîmbetul pe buze și condus la măsuța cea mai intimă. Imediat ți se aduce meniul și te servește foarte frumos, chiar dacă nu vorbești în limba lor. Văzînd meniul, dar și după ce mi-au fost lăudate clătitele, am decis să le incerc. În timp ce se găteau clătitele îmi făcusem itinerarul locurile pe care vroiam să le văd, altfel decît le văzusem anterior în calitatea mea de turist. Au venit și clătitele, delicioase, cu brînză, smîntînă și gem de căpșuni. După a doua ceașcă de cappucino, m-am trezit complet. Dar mă trezisem într-un vis. Eram încă în Riga ☺ Același oraș minunat de care m-am îndrăgostit acum ceva timp în urmă și îmi promisesem că mă voi reîntoarce pentru a savura fiecare colțișor. Atmosfera de poveste, aerul liber pe care-l respiri, fețele calme și binevoitoare pe care le întîlnești te fac să te simți altfel. Cred că înțelegi ce vreau să spun.

Catedrala din Riga

Deci, am trecut prin piața levonilor, unde au fost primele așezări ale levonilor găsite la începutul sec. al 12-lea de către Episcopul Alfred (vezi 2). Sunt vreo trei terase unde te poți odihni după ce ai făcut o plimbare prin orașul vechi. Îți recomand să stai la terasa unde se cîntă muzică life jazz în fiecare seara începînd cu orele 9. Servești o cafea, în ambianță o muzică bună, început de seara cu nori dramatici de diferite culori și nuanțe care-și schimbă continuu forma. E tot de ce ai nevoie pentru a te simți bine.

Rătăcindu-mă printre străduțele înguste și încurcate am ajuns la cea mai mare Catedrală din Riga (Riga Dom). Biserica a fost începută a fi construită la începutul sec. 12 de către Episcopul Alfred, fiind finisată în sec. 13. Astfel, pot fi distinse mai multe stiluri arhitecturale, de la romanesc la baroc. Biserica este construită din cărămidă, ceea ce-i dă un aspect unic. Intrarea pentru studenți este cu reduceri, deci am profitat și am intrat să-mi reculeg gîndurile. Biserică imensă, însă cu nici un fel de excese. Aș spune chiar foarte modestă. În curtea internă se făceau restaurări, pe un panou erau expuse niște fotografii vechi în care se vedea această curte foarte caldă și intimă care te face să vrei să stai aici să tragi o gură de aer. Am intrat înăuntru, luat loc pe scaun. Biserica este catolică. Chiar dacă turiștii, desigur turiștii ruși, făceau gălăgie, am reușit să mă deconectez de tot ce era în afara gîndurilor mele. Mirosul clădirii foarte vechi era plăcut. Un aer umed, amestectat cu unul proaspăt dar totuși vechi te duc într-un alt spațiu. Timpul s-a oprit aici. Ești doar tu și gîndurile tale. O senzație pe care o căutam de mult.
În scurt timp începu o muzică la orgă, fiind interpretată Toccata și Fugue de J.S. Bach. La primele acorduri am simțit cum trec fiori prin fiecare părticică din mine. Sunetul instrumentului e magnific. A urmat Adagio de T. Albinoni și Toccata de C.M. Widor. Cred că ai vrea și tu să asculți renumitele piese într-un loc care face ca muzica să fie mai mult decît o simplă interpretare.

Biserica Sf. Petru

Știam că vreau să merg la această biserică doar că nu țineam minte drumul spre ea. Strategia a fost următoarea: ajungînd într-un loc unde puteai vedea cît mai departe și cît mai sus, am zărit turnul bisericii, și am pornit spre ea.
Ajunsă în fața bisercii, am recunoscut piața în care băbuțele își vindeau marfa pentru turiști: bijuterii din chihlimbar pentru toate gusturile și pentru toate vîrstele, magneți cu imitații de căsuțe vechi din oraș, biserici sau monumentul Libertății, obiecte de decor și chiar ciorapi, mănuși și fulare împletite din lînă (astea probabil pentru turiștii veniți de prin sud neobișnuiți cu frigul de aici). Chiar dacă e foarte scump, un turist numaidecît va achiziționa ceva pentru amintire. Eu nu am făcut-o. Poate pentru că nu mă mai simt turist?
Tot lîngă biserică am recunoscut acel monument dedicat muzicienilor din Bremen unde turiștii trebuie să netezească fundul purcelușului din bronz, pentru ca acesta să-i aducă noroc ☺
La biserică am vrut să ajung pentru a mă urca în turnul de 72 m înălțime și a vedea panorama orașului vechi. It’s breathtaking!!! cum zic englezii. Riga chiar este superbă. O poveste, în care tu ești eroul principal. Acoperișurile roșii, străduțele înguste și zăpăcite, de aici de sus, par de parcă așa și ar trebui să fie. Aș vrea să pot lua această bucățică de imagine și s-o port purta mereu cu mine. Este o plăcere să te poți bucura de lucrurile frumoase pe care le poți vedea în jur.

Iurmala

Cu un transport public ajungi în Iurmala în 20 de minute. Așă că oricine vine în Riga trebuie să meargă la Iurmala pentru a vedea marea Baltică. Chiar dacă Iurmala este cunoscută de majoritatea din noi ca un loc în care în fiecare vară se organizează festivaluri de muzica pop, aici poți găsi tradiții arhitecturale letone sută la sută. Majoritatea caselor construite din lemn, vopsite în diverse culori calde si plăcute, confera orașului un aer cald de reședință de vară. Orașul este destul de vechi, strada principală fiind așezată din piatră cu magazinașe și localuri pentru turiști, și desigur, după cum este la modă acum, fiecare a treia doamnă va fi insotita un cățeluș care mai degrabă seamană cu un șoarece ☺ și numaidecît va avea tot felul de accesorii pe el.

Am văzut multe case pe care planific să le cumpăr cînd mă îmbogățesc. Dar nu cred că-mi voi lua și cățel.
Pe plaja era multă lume, chiar dacă timpul nu mai este de multă vreme bun de scăldat. Totuși am văzut doi tipi scăldîndu-se, în timp ce eu muream de frig din cauza vîntului destul de puternic în acea zi. Și cînd mă gîndesc că timpul meu preferat de mers la mare este începutul lui septembrie ☺ Aici, însă, vii să respiri aerul de mare Baltică, să vezi pescăruși, să admiri apusul, sau pur și simplu să te plimbi pe malul mării. Cred că nu contează ce anotimp este, oricînd e frumos să vezi marea. Marea Baltică pare totuși a fi altfel decît marea pe care m-am obișnuit s-o văd de atîtea ori. Apa este mai transparentă, de o culoare sineliu deschis, este mai calmă și mai prietenoasă.
Un detaliu necesar de precizat este vestimentația „doamnelor” ce se plimbau pe plajă. Majoritatea erau îmbrăcate ca pentru paradă și numaidecît în încălțăminte pe toc, prin nisip; trebuie să fie foarte comod, poate încerc și eu. Cred că nu e cazul să precizez în ce limbă vorbeau acestea.
La Iurmala am mers cu două cunoștințe, o moldoveancă și o bulgăroaică. Ambele avînd ceva în comun. Încă nu am găsit ce este acel ceva. Plimbarea ne-a obosit un pic, și chiar înfometat. Așă că am aterizat la cunoscutul local Double Coffee. Nu știu cît timp am stat acolo, dar ne-am simțit pur și simplu bine. Nu îmi amintesc ce am mîncat, poate din cauza Riga Coffee cu Balsam de Riga ☺ Am vorbit despre toate și despre nimic, a fost lejer și relaxant. Mi-a amintit de ieșirile noastre la PaniPit. Doar că eram la malul mării.

Ultima seară – Party

Aici am încercat să scriu doar lucrurile care m-au impresionat. De aceea multe capitole care ar fi putut fi scrise au fost omise. Nici acest capitol nu l-aș fi început dacă nu erau cîteva detalii pe care vreau să ți le povestesc.

Scurta mea experiență de student la Universitatea din Latvia a fost plină de surprize. Pe lîngă faptul că majoritatea cursurilor erau ținute în Letonă, contrar celor anunțate precum că întreg programul va fi în Engleză, mai aveam și niște colegi tare ciudați. Aici lumea, cînd intră în sala de studii nu se salută măcar, nu mai vorbesc de inițiative de socializare J. În schimb, grupul colegei mele moldovence, cu mai mulți studenți internaționali, organizau la fiecare două zile cîte ceva interesant. În seara aceasta au zis că fac party. Ce înseamnă party la ei? Mergi într-un local și bei, adica servești, socializezi, și după ce ești criță te muți în alt local unde dansezi. Deci, primul local (căci la al doilea nu am ajuns) are trei denumiri: Orange, Jazz Café, și al treilea l-am uitat. Un spațiu de vreo 30mp în care erau vreo 50 oameni, nu mă întreba cum au încăput toți acolo căci nu știu. Veselie, muzică rock alternativ, oameni fericiți, și desigur că eu cu vechiul prieten Martini. Localul se afla chiar în inima orașului vechi. Am stat vreo oră și jumătate, după care populația se pornise spre un dance club, cu o oprire la o terasă pentru a-și finisa alcoolul de prin buzunare. Tot cele trei fete cochete care fuseseră la Iurmala, au hotărît că Dance Club is too much for one evening și au decis să meargă în schimb la McDonald’s. Așa dar, noi la McDonald’s, exact la mezul nopții, stăm într-un rind de vreo 15 oameni. Una din cochetele fete s-a pierdut la wc, alta s-a așezat pe scaun căci era obosită, apropiindu-se de case doar atunci cînd le venise rîndul. Și, ce crezi? Rusul care era în urma mea a început să facă scandal, că de unde v-ați luat, că eu nu v-am văzut și că vă poftesc să stați în rînd. Moldoveanca a încercat să-i explice ce și cum, bulgăroaica ia propus să treacă în față, așteptîndu-se, după cum ar fi fost normal, să cedeze, dar ce crezi, a trecut el și prietenul lui și și-au făcut comanda. Iaca așa. În Riga, 40% din populație este rusă. Nu este o generalizare, ci o constatare.

Da, sfîrșitul serii și al timpului șederii mele în Riga ar fi fost frumos să se termine altfel. Ne-am mîncat cartofii prăjiți cu înghețată (uuuuf!). Am mai analizat ce se întîmplă în oraș fiind încurajată că destinația care mă așteaptă se va deosebi enorm. Ne-am luat rămas bun, și am fugit la ultimul tramvai, în drum spre cămin, mi-am făcut bagajele și adio Riga! Sau mai degraba, pe curînd.

——————–
1 Sigulda este numită de letoni mica Elveție. Orașul este situat la 40 minute de Riga, iar anul acesta (2007) sărbătorește aniversarea a 800 ani. Astăzi poți vedea în zona orașului vreo 7 castele, care au fost construite de triburile vechi pentru a se apăra de Cruciații Germani. Turaida, unul din castele pe care l-am vizitat acum doi ani (see picture). Merită să fie vizitat toamnă pentru abundența de culoare a frunzelor.
2 În 1201 Episcopul Alfrel vov Buxhoevden a venit pe coasta Letoniei pentru a converti triburile locale la Creștinism, astfel fondînd orașul Riga