Apple Pie

Cred ca si tie iti place sa bei un ceai inainte de culcare. Cel putin, cind timpul se raceste, si vrei sa te incalzesti un piculet, mergi repede, iti faci un ceai si te bagi in pat.

Aici insa, tot timpul apare ceva interesant. Vii la bucatarie, iti faci ceaiul, asculti topicul celor care isi servesc déjà ceaiul, si nu poti sa nu te alaturi si tu. Chiar daca poate parea banal, dar e cu totul diferit decit topicurile noastre.

Asa dar, ceainicul era fiert, the Dutch guy and the German guy were talking about anything, but in a nice way. Idea este ca de fapt olandezii intotdeauna ii iau peste picior pe germani si invers, dar intr-un mod foarte infosensiv. Am scos chefirul sa beau inainte de ceai. Ei se intrebau ce este asta. Le-am povestit despre cum se face, despre cum se bea laptele proaspat muls la tara, si ce gust extraordinar are. Sigur ca concluzia este : cultural differences.

A mai intrat un alt German guy pe nume David, care de fapt se pornise spre dus. Pe masa erau tot felul de produse. Astia doi faceau glume pe seama mixing different ingredients, la care David a spus, ‘hey, let’s make an apple pie, I have apples’. Eu am lapte si unt. Dutch Guy, who is called also Roland from Holand, stie receta, iar Timo are oua si faina. Am mai cautat prin dulapuri si gasit zahar. So, we have all the ingredients, why not? Ok. I will make the dough, am spus eu, increzuta ca stiu cum se face un apple pie. Roland a propus sa se uite repede pe Internet sa gaseasca o receta. Eu ii spun, ca nu, stai linistit, stiu eu cum se face. Timo m-a sustinut. Am turnat laptele, am pus 4 oua, un pahar jumatate de zahar si trei de faina si m-am apucat sa amestec. Intre timp baietii au gasit o tava, au spalat merele si le-au feliat. I’m ready, zic eu, mindra ca am facut aluatul atit de repede. La care David si Roland cu niste ochi patrati : What’s this ???? I don’t want an apple SOUP!!! I want an apple PIE!!! That’s not dough for an apple pie!!! EH??? Mmmm, sorry, this is what I know a cake should be, this is how I make it home, am incercat eu sa ma apar, murind de rusine.

Ok, let’s make another one, a spus Roland, I am going to check the receipt. In doua minute a revenit, cu receta: 1 egg, 150g sugar, 150g butter, 300g flour and that’s all. Ok, am zis eu, you will make the dough.

Si inchipuieti cum un olandez de vreo 2 m si ceva, se apuca sa amestece ingridientele pentru pie. Si povestea intre timp cum a facut 4 pies for his classmates, then, he liked this and made another more for his neighbors. Si m-am gasit eu desteapt sa fac apple pie, care in viata mea nu facusem, ce faceam eu era un fel de pirog cu mere. David a venit cu propunerea ca din aluatul meu extraordinary sa facem pancakes. Timo a scos déjà tigaia si s-a apucat de treaba. Intre timp Roland facea aluatul, Timo prajea pancake, eu si David ii incurajam. Pancakes-le deja incepeau sa fie gata, si chiar mincabile. David a luat vreo doua, pus pe ele niste crem si cherry marmelade si s-a dus sa serveasca pe cineva. Roland, intre timp a pregatit aluatul si s-a apucat sa-l intinda pe tava. A intins un strat subtire si a rasturnat merele taiate. Iar din aluatul ramas a inceput sa pregateasca tot felul de ciudatenii pentru a infrumuseta minunatenia de apple pie.

Vazind ca treaba merge bine, am iesit pe o clipa. Cind ma intorc, Roland ma anunta ca a ajuns la o intelegere cu David, prin care David a promis ca invata imnul Olandei, iar Roland ii permite sa ia cake-ul. WHAT??? Our cake? But why? Eh, you see, he wants to give it tomorrow to his date, a spus Roland, plus you would never see a German singing Dutch Anthem. WHAT??? No, what about me? I want a piece of that cake! It’s one o’clock in the morning, I was waiting for this cake. NO! Why, nu puteam eu intelege, cum s-a lasat asa usor induplecat. Nu-mi venea sa cred. Timo nu zicea nimic, se uita doar cind la mine cind la Roland, si parca dindu-mi mie dreptate, dar parca si fiind de partea lui Roland. Intra David. Si Roland ii spune ca eu nu sunt de acord cu intelegerea lor. David incearca sa explice, ca iata a vrut sa-i faca o surpriza date-ul lui de mine si ochii lui aratau atita fericire ca a gasit cu ce s-o impresioneze. Si deja se gindea, poate Roland ar putea gati miine un alt Apple pie, caci date-ul este pe la 6. Eu iarasi, nedumerita. Dar cum, tu vrei sa te duci la prietena ta cu un cake. Care-i pointul? David: ea nu este prietena mea, it’s just a date. He brought today to her door flowers, a spus Roland. That means that we can find the room where she is, by finding the flower? A intrebat Timo. No, they are already in.

Eu m-am pus pe ginduri. Deci, el, acum, sta si are discutia asta cu noi, a promis ca invata imnul Olandei, ceva de neimaginat pt un german, doar pentru ca sa-i faca un nice surprise fetei cu care urma sa aiba un date. WOW!!!!

Ok. We can make it other time. I will figure something else for tomorrow, a spus el. Dar eu déjà am inteles the pointul, caci pt mine, este de neinteles asa ceva, asa cum in MD nu vei vedea pe nimeni sa-ti vina cu un cake de casa sa te impresioneze la prima intilnire. SI am spus, ok. You can take the cake. I’m really impressed about it and cannot interfere in. Cu atit mai mult ca Roland a promis ca face special pt mine un alt cake later, adica intr-o alta zi.

Si iaka, stau trei baieti, cu cite o bere la bucatarie, si asteapta pe la 2 de noapte sa se coaca cake-ul, care va fi dus a doua zi la intilnirea cu fata pe care David o place. Iaka asta ROMANTICA!!!!

Pe tot holul miroase a cake gustos, doar ca destinatia lui va fi inima unei fete. OF….

Etichete Apple Pie, Lithuania, Vilnius