Cosmar sau realitate?

Noaptea trecuta am avut un cosmar. Parca nasteam o placenta in loc de copilul mult asteptat, iar medicii intirziau sa vina. Eu ma chinuiam. Strigam ajutor. Nimeni nu venea sa ma sustina. M-am trezit… M-am uitat in jurul meu si am realizat ca a fost doar un vis urit.

Pe parcursul zilei ma intrebam oare de ce-oi fi visat asa de urit?

Apoi, mi-am adus aminte de stirea ce-o vazusem recent la ProTv in care o mama ce a asteptat 8 ani copii, a avut un avort spontan, iar medicii nu doar ca nu au putut s-o ajute sa-si salveze gemenii, dar si-au aratat indiferenta totala fata de caz. De parca e atit de usor sa ramii insarcinata ca sa te resemnezi la fel de usor ca ai pierdut acesti copii mult doriti? Apropo, la asta se mai adauga o alta stire recenta unde se spune ca 1/4 din cuplurile tinere au probleme de fertilitate.

Ce se aude cu 3 copii per familie: unul pentru mama, altul pentru tata, si al treilea pentru patrie?

Si cum vrea statul sa vrei si sa poti aduce pe lume copii cind:

1. Sistemul de sanatate precar nu incurajeaza, nu ajuta, si nici nu este interesat ca cuplurile tinere sa poata sa aduca pe lume copii intr-un mediu favorabil, unde mama sa nu cerseasca asistenta medicilor, sa nu fie nevoita sa dea mita, sau in cazuri si mai grave nici sa nu stie cui sa dea mita ca sa fie ingrijita la un nivel corespunzator, la un nivel UMAN.
2. Sistemul social unde tinara mama primeste DOAR 20% din salariu indemnizatie pentru copil, cind in multe state europene, deja, indemnizatia este de 100%.

Lista poate continua. Insa ma voi opri aici pentru ca nu am vrut sa vin cu critici inutile fata de acest sistem in care traim. Am realizat doar ca gindul la revenirea mea in tara imi transforma deja somnul in cosmar, pe cind realitatea pe care o voi intimpina pe loc, sunt sigura, va fi mult mai cruda.

I’ve seen it all, I’ve seen Bjork!

El s-a apropiat de ea si a intrebat-o:

-Tu nu poti vedea?

Ea si-a scos ochelarii, ia aruncat in neant si i-a raspuns:

(secventa din filmul „Dancing in the Dark“)

Am fost la concertul lui Bjork. Am stat 5 metri distanta de ea, si pot spune ferm: I‘ve seen it all!

Bjork a rupt, la propriu si la figurat.

Concertul asteptat cu mult entuziasm in sfirsit a avut loc. Iar pentru un concert de-o asemenea anvergura a fost aleasa si o locatie pe masura. Scena a fost instalata in mijlocul unui parc imens. In jur copaci zvelti si verzi prin care s-a lasat o ceata deasa. Un anturaj perfect pentru ce avea sa prezinte Bjork in acea seara.

Bjork a fost exact asa cum mi-am imaginat. Firava, puternica, nebuna, expresiva, iar emotiile traite de ea erau transmise inzecit catre public.

Piesele arhicunoscute erau fredonate de multime. Eram exaltati, simteam la fiecare tonalitate furnicaturi pe sub piele. Iar la piesa Unravel, nu am putut sa-mi stapinesc lacrimile, am plins ca un copil de fericire, de tristete, de toate.

Avalansa de emotii puternice traite in acele clipe m-au facut sa nu realizez timpul care s-a scurs cu o mare repezeala. In acelasi timp, credeam ca placerea de a o savura pe Bjork a durat decenii.

In drum spre casa am incercat sa ne impartasim emotiile, insa erau prea puternice ca sa mai putem vorbi…

O zi in Kernave

In sfirsit am ajuns si noi in Kernave. Dupa aproape un an de sedere in Vilnius (a treia si actuala capitala a Lituaniei), vizitare de trei ori a oraselului Trakai (a doua capitala a Lituaniei), a venit rindul sa vedem si prima capitala – Kernave.

Kernave, la prima vedere pare a fi un satuc, bine ingrijit, cu case foarte frumoase rustice vopsite in culori calde, cu flori in ograda si diverse decoratii. De fapt este un orasel. Prin ce se destinge Kernave de celelalte localitati din Lituania – aici poti vedea dealuri! Pentru un moldovean aceasta notiune de „dealuri” nu inseamna nimic, cind esti in Moldova. Insa, dupa 10 luni sa vezi doar ses, un delusor ca cel din Kernave ti se pare incredibil. Si cind mai urci pe el si vezi orizontul foarte departe crezi pe citeva clipe ca esti in Moldova. In Moldova, de care ni s-a facut tare dor.

De ce am mers la Kernave doar acum? Pentru ca toata lumea ne spunea ca nu are sens, si chiar zimbeau cind ziceam ca vrem sa mergem incolo. WRONG!!!

Am decis sa mergem acum cind aveau loc manifestatii dedicate zilei incoronarii unicului Rege Lituanian, Mindaugas. Asa ca tot Vilniusul si nu numai pentru citeva zile si-a mutat resedinta in aceasta localitate.

A fost tare frumos. Cel mai mult mi-au placut rochiile fetelor si costumele baietilor, din in natural, si dupa mine, modele ce se poarta si acum, foarte comode. Doinele lor, melodioase, nu am mai auzit asa cintece, batai la sabii caraghioase pentru a cuceri inima unei fete (inscenate desigur), etc.

Mi-a mai placut privelistea, peisajul, aceeasi lume binevoitoare. Am baut duonos gira (cvas de piine) si am mincat Kibinai (bucate tataresti).

Ah, si cel mai bun pentru mine, mai putin bun pentru Alex, el sarmanul fiind tare alergic la florile de cimp, a fost sa tin eu aparatul in mina si sa fac zeci de poze! Iata doar citeva:

Me, sleeping

Ipostaza mea din aceasta vara.

You know you’ve been in Lithuania too long, when …

(Pentru cei ce vor sa stie in linii mari cum e perceputa viata de aici de catre straini, cititi mai jos, in mare parte este adevarat. preluat de pe un grup de pe facebook)

You know you’ve been in Lithuania too long, when …
you only eat in restaurant-chains, which start with Čili

you put ketchup on your pizza and think that’s the way Italians do it

half of your friends disappear to work in the British Isles or Scandinavia or the United States and you think that’s normal

you have become tired of explaining to your friends and relatives at home, that you are a.) not in Latvia b.) not in Russia and c.) Riga isn’t the capital of the Baltic

with a meal you drink either beer or tea

basketball has become the most important thing in your life

there is only one beer for you: Švyturys Extra

half of the population working as “managers” seems reasonable to you

tall blonde beauties in short skirts are nothing special for you anymore

during winter, instead of looking for a thermostat to adjust the temperature in your room, you just open the window

you learned everything about the glorious Lithuanian language, and now you get angry about ignorant people denying the existence of a Lithuanian language or, worse, consider it some branch of Slavic languages

you’ve learned the hard way that a triangle means women’s toilet and a triangle upside down means men’s

during a long night of partying you went out pissing in the cold streets because there was only one unisex toilet in the whole pub

you think drunkards shouting at you in Russian are a normal part of life

when you enter a bus and there is no strange smell you think there’s something wrong

buses without antennae seem awkward to you

anything goes wrong you blame the Russians, or the Polish or the rest of the world

you think hot chocolate means melted chocolate and you love it

you see someone smiling in public, you think: well, a bloody foreigner

a meal for you must contain either potato or meat, but usually both

you start leaving out the articles, even in English and your native language

you become scared meeting big old babushkas in furs, because they trample down everything in their way

you are afraid crossing a street, especially at zebra crossings or traffic lights

you feel guilty entering a flat wearing your shoes

you consider cranberry the best flavour for water, juice and vodka

you think beer is a soft drink not an alcoholic beverage, only vodka is

going to the opera, the concert hall or the theatre is just a usual thing to do in the evenings

forenames like Christmas’ tree, mermaid, amber or wind seem normal to you

everything 50m above sea-level seems like a mountain

you start counting the ground floor as first floor

someone, you haven’t known for more than three years, talks to you, you try to get rid of him as soon as possible

you got a one centimetre haircut, bought a fake leather jacket and a black cap (if you are male) OR: you bought a skirt at the size of a belt and don’t leave the house without tons of make-up (if you are female)

you consider smoked pig’s ears a tasty beer snack

you love the Baltic Sea and go swimming there at nearly any temperature

you love going to the Sauna, but always leave your trunks/bikini on

for you, garlic has become an ingredient just like salt or pepper

you consider Lithuania the best and worst place on earth – at the same time

you teach everybody that in medieval times the Lithuanian Duchy ranged from the Baltic to the Black Sea

you put an “as”, “a” or “is” at the end of foreign names, so you can conjugate them

you carry around five cell phones and several cards from eight different phone-companies, so that you always get the best price.

You consider fastening your seatbelt a sign of weakness and are not surprised if a car hasn’t seatbelts at all.

In your eyes Coca Cola is the unhealthiest drink in the world and that drinking lots of beer, sugary juice and bread drink prolongs your life

you haven’t seen a bright sky for months and you don’t miss it anymore

you consider rain the normality and sunshine a special weather phenomenon

Serenata espanola

O zi lunga si frumoasa, cu toate cele patru anotimpuri prezente, mai putin poate iarna. Dupa un cocktail de fructe racoritor, seara, la o vorba cu o buna prietena, te urci in troleu, iai loc, si-ti scoti cartea La priemiére gorgée de biére; et autres plaisirs minuscules.

La urmatoarea statie urca un grup de tineri frumosi, ispanici, cu o ghitara, si-ti fac seara si mai frumoasa cintindu-ti in hermosa espanol pina la statia terminus.

Canto al pie de tu ventana
Pa’ que sepas que te quiero
tú a mí no me quieres nada
pero yo por tí me muero.

In aceste clipe crezi ca ai fost catapultat undeva in sudul Spaniei.

Legatura mea cu Biserica

Legatura mea cu Bisericile e mai mult stranie decit obisnuita. Nu sunt un om ce le frecventeaza saptaminal, nici macar lunar. Intru in Biserica doar atunci cind vizitez un nou oras. Caci, ea, Biserica, deobicei este cea mai veche cladire din oras, atragind turistii prin legende si povesti.

Cind intru in Biserica, uneori mi se ridica parul pe miini, uneori gindurile se opresc, sau se duc undeva tare departe. Nu inteleg ce este Biserica si poate nici nu-mi prea pun multe intrebari in acest sens.

Imi aduc aminte cum nimerisem la niste seminare despre Liderism ce aveau loc la universitatea din Vilnius. Mai tirziu imi dadusem seama ca ajunsesem intr-un grup de crestini ce discutau despre liderism din perspectiva religioasa. Avusem un team work in care fiecare trebuia sa ilustreze si verbalizeze cursul vietii lor si sa arate evenimentele cele mai importante din viata lor fie pozitive, fie negative. Fiecare relata aceste eveniment in stricta corelare cu cautarea lor a adevarului, iar in majoritatea cazurilor pickul vietii lor era gasirea caii, sau a drumului catre Dumnezeu.

Ma uitam la ei ca un strein, si ma simteam pierduta cu toate ca traiam atit de sigura de valoarea reusitelor din scurta mea viata. In aceste momente ma simt pierduta, ravasita, un om al nimanui, mic si singuratic pe acest pamint.

De as avea timp sa-mi refac sufletul imprastiat in milioane de sufletele. Sa-l reculeg, sa-l pun la loc si sa ma simt si eu un om intreg.

Casa de piatra

De mult incercam sa gasesc un cuibusor mai potrivit pentru blogul meu, si tot hoinarind pe net am dat peste acest blog tare interesant, stilul imi pare cunoscut, si ma intreb daca nu cumva e cine cred eu. Dar sa fie… Si cum spuneam, soacra mica a venit cu o lista de argumente pentru acest domen, asa ca nu am stat mult pe ginduri si m-am carabanit si eu aici