Cersetorii, ce facem cu ei?

By olgina

De doua ori pe zi sau poate si mai des, am marea ‘fericire’ sa merg pe subterana de pe Ismail. Reusesc sa-mi ‘parfumez’ haina si parul cu miros de placinte cu varza, de bors si de soleanca, sa stau la coada asteptind sa se faca loc si pentru un sufletel mic ca al meu ca sa pot trece mai departe. Daca in lumea normala in orele de virf oamenii se grabesc, la noi toti merg agale si se intind pe tot spatiul nepermitindu-ti sa-i depasesti. Mai apoi, coborind si ridicind scarile sunt intilnita de garmoshka noului cersetor, de tinara mama cu copil in brate ce sta pe scari cersind si ea, de un alt cersetor ce-si demonstreaza iscusit burta iesita tare ciudat din corp, un altul fara miini, altul fara picioare, o batrina cuminte si tare trista, un batrinel cu ochelari ce are mereu in fata sa citeva mere ce sunt folosite pentru a tine banii adunati ca sa nu fie luati de curentii de aer sau mai stiu eu de cine. Trec asa si ma gindesc, oare daca in fiecare zi as lasa cite 50 de banuti sau un leu la fiecare, cu cit s-ar elibera portofelul meu lunar? La vreo 200 de lei. Sa zicem ca alti 50 de oamenii ar fi la fel de marinimosi si ar scoate si ei din bugetul lunar vreo 200 de lei. Se aduna deja 10.000. Respectiv, fiecarui cersetor i-ar reveni lunar 1428 de lei, or salariu mediu pe economie.

Acuma, eu as prefera sa dau din salariu meu lunar vreo 300 de lei unui azil special format pentru asa categorii de oameni. Acolo ei sa aiba posibilitatea sa ia 3 mese, sa aiba conditii normale de igiena (dus, baie, veceu) si servicii medicale de stricta necesitate. Oare se vor duce aceste persoane la asemenea centre, sau vor prefera sa stea in continuare pe soare si ger pe scarile subteranelor cersind? Nu de alta, dar vazind in fiecare zi asemenea imagini ti se taie un pic din buna dispozitie cu care te-ai pornit de acasa, ti se creaza mila, dispret, rautate, bunatate, un val de sentimente cu care nu poti face nimic, care te fac cu timpul sa devii rece si inuman la greutatile celor mai tristi ca tine. Nu vreau sa devin de piatra, vreau sa ajut, dar nu prin a da 1 leu unui cersetor zilnic, dar prin a sti ca acel leu chiar va aduce un bine si nu va imbogati anumiti pesti ce se roiesc in jurul lor si colecteaza venitul zilnic.

Nu vreau sa dau intrebari retorice de tipul: Ce face statul pentru asemenea categorii de oameni. As vrea sa stiu in schimb daca exista deja asemenea centre de ajutor pentru cei fara casa (cersetori) si daca as putea eu, cetatean obisnuit sa contribui si de ce nu, sa fac o mica campanie pentru a aduna in jurul acestor centre cit mai multi cetateni obisnuiti.

Etichete

7 Răspunsuri la “Cersetorii, ce facem cu ei?”

  1. Soacra Mica spune:

    “As vrea sa stiu in schimb daca exista deja asemenea centre de ajutor pentru cei fara casa (cersetori) si daca as putea eu, cetatean obisnuit sa contribui si de ce nu, sa fac o mica campanie pentru a aduna in jurul acestor centre cit mai mult cetateni obisnuiti.”

    Olgina, banuiesc ca sunt asa centre sau macar ong-uri care au aceleasi obiective, insa problema e ca nu sunt mediatizate: nimeni nu stie nimic despre ele. Unele figureaza doar in niste documente oficiale prin rapoarte pe care trebuie de prezentat in fata unor instante si… atit.
    daca descoperi macar vreo doua sa nu uiti sa scrii :)

  2. olgina spune:

    soacra, ma bucur pentru interesul aratat, te voi tine la curent.
    mai este un aspect ciudat in acest fenomen. cind eram in Washington, DC, am fost mirata sa vad multi vagabonzi/cersetori pe la metrouri si strazi laturalnice. La intrebarea daca nici in SUA nu exista aziluri pentru aceste categorii am primit raspunsul ca sunt, insa acestor oameni nu le place sa stea acolo, ei vor sa fie liberi…
    in Moldova cred ca situatia e un pic diferita, si cred ca sunt oameni care chiar ar accepta ajutorul nostru. acum sa vedem cum putem sa-i ajutam. insa sunt complet impotriva ajutorului prin a lasa cite un leu omului in strada, pentru ca acesta ajunge deobicei in alta parte

  3. Ion spune:

    E business mare aici. Parale serioase sunt in joc. Sfere de control… Dar evident sunt si multi oameni nevoiasi care trebuie ajutati. Daunazi dimineata am dat ceva banuti unui cersetor din locatia despre care scrii. La amiaza l-am vazut in preajma unui bar cu o sticla de vodka in mina. Crezi ca data viitoare cind am sa-l vad am sai dau ceva? Este un fenomen complicat ;)

  4. nadiusha spune:

    Si mie mi-e jale de acesti cersetori, si eu scot din buzunar bani mai intotdeauna. Mai trist e ca noi suntem manipulati de acesti cersetori, dar oricum nu poti ramine indiferent. Ar fi foarte bine daca statul ar lua masuri, pacat ca nimanui nu-i pasa…sunt sigura ca acesti cersetori au fost si ei “cineva” cindva, da acum sunt doar niste oameni ai strazii dispretuiti de toti…

  5. Ena spune:

    Sporadic, se deshid tot felul de cantine sociale si adaposturi temporare pentru categiria aceasta de persoane. In majoritatea cazurilor ele activeaza la initiativa organizatiilor neguvernametale. Din pacate, despre durabilitate in cazul acestor initiative nu putem vorbi, caci ele dispar imediat ce se finalizeaza proiectul.

  6. Livia spune:

    Eu nu pot ramine indiferenta trecind pe linga acesti oameni si las acolo cite putin din ce am, dar o fac nu cu gindul ca isi va lua o sticla de vodca sau mai-stiu-eu-ce…dar pentru ca am convingerea ca las o parte si Dumnezeu imi va intoarce inzecit, e un fel de crestinism business-oriented :)

  7. olgina spune:

    interesant approach ;) si optimist
    eu devin insa mai trista cind trec pe alaturi…

Lasă un Răspuns