Chiar daca

Chiar daca pleaca decolteu, o voi pastra in blogroll-ul meu, asa cum am facut si cu exploziisolare. Sper ca si decolteu, fie isi va schimba parerea (pentru ca este stupid sa te superi din cauza unui concurs), fie va scri in alta parte, asa cum a facut-o malina. Stiu ca si alti blogeri s-au lasat de scris. Avusem si eu o pornire similara atunci cind am citit pseudo-criticile vizavi de blogurile inscrise in Blogovat… insa mi-am dat seama ca blogul meu nu se adreseaza maselor, sau tuturor blogerilor, ci are un public mai ingust, unul care-mi impartaseste viziunile si parerile. Asadar, decolteu, te indemn sa te mai gindesti asupra deciziei luate, cu atit mai mult ca toate blogosfera moldoveneasca si nu numai, a vorbit numai de bine despre blogul tau. Na, nu putem noi concura cu teme usoare legate de sex si tot ce e mai in voga acum

Trakai (1)

Am reusit la trenul de la 12.15 cu destinatia Trakai. Era o zi ploiasa de sfirsit de toamna.

Ne trezisem neobisnuit de devreme pentru acea perioada a vietii noastre de studenti erasmus. Stateam inca in pat, era 9, iar pe geam nici pomina de timp frumos, sau macar un pic de soare. Nu mai eram sigura ca ceilalti vor vrea totusi sa merga la Trakai, asa ca am inceput sa dam sms-uri, care gratie Tele2 erau gratuite. Sms-ul decisiv a fost “I don’t wanna spend another day in this dorm”. Asa ca vrind nevrind, dupa o seara lunga de party, am reusit sa ma ridic si sa intru in dus pentru a ma trezi definitiv. Ne-am adunat in bucatarie, luat micul dejun si in scurt timp am ajuns la gara.

Era un fel de personal, cu toate ca mult mai spatios decit trenurile din Romania. Am ocupat citeva rinduri de scaune. Sa nu ne plictisim in drum, am decis sa ne jucam in orase. Ajunsesem la litera C si eu mi-am amintit de Calgary, un oras in care tocmai se instalase una din fostele colege de servici. In acel moment trenul se opri, si asa cum nimeni nu anunta ce statie e, sau ca noi pur si simplu nu intelegeam inca lituaniana, m-am apropiat de citiva tineri, care stateau la usa sa iasa, sa-i intreb unde am ajuns. Si-am zis, Sorry, is it Calgary? Ei au facut niste ochi… probabil prima data auzeau acest cuvint, si la sigur nu semana cu niciun cuvint Lituanian, caci n-avea nici as, ai, sau us la sfirsit…. In fine, mi-am amintit repede care era totusi destinatia noastra si-am repetat intrebarea cu o mica modificare Is it Trakai? Yes, it is.

Era 24 noiembrie. Deja de doua luni nu mai vazusem soare. Iar ploaia se oprea o data la cinci zile insa si atunci doar pe citeva ore, evident, soarele nu iesea nici atunci. Ploua cu caldarea. Umbrelele doar ne facea sa credem ca suntem protejati de apa. La iesirea din tren, pe linga stropii de ploaie, siroiae de apa pe asfalt, biltoace, mai erau si lacuri jur imprejur. O senzatie “nemaipomenita”. Oricum, eu eram incintata ca in sfirsit am ajuns si in Trakai, un loc despre care am auzit multe.

continuarea urmeaza curind…

Dimineata

Ceasul suna la 6. E prea dimineata, vreau sa mai dorm. Mai prelungesc visul impletit cu nume din bloguri, Sara, who is Sara? La 6.15 ma trezesc. Am o zi lunga, trebuie sa le reusesc pe toate. Imi pun cafeaua la fiert, lavazza la ibric, cea mai buna. Urmaresc pe geamul din bucatarie inghesuiala hulubilor la semintele aruncate de catre cineva de la etajul de mai sus. Intotdeauna m-a frapat sa urmaresc cum se arunca hulubii la seminte, coji, farimituri, orice, sa manince… Celalalt geam din odaie da intr-un parc micut. E frumos sa privesti in orice anotimp, insa nu si iarna. De cum se incalzeste, in parc ies mamici cu bebelusi, iar spre seara tineri indragostiti, care stau unul peste altul pe bancile parcului (in tineretea mea, nu ne permiteam sa stam asa. Sa fi imbatrinit atit de mult ?) Noaptea, aici e locul de intilnire a celor care au de lamurit ceva. Spre 12, 2 noaptea poti auzi urlete, amenintari, uneori impuscaturi. Dimineata e plin cu sticle, iar spre ziua, deja e navalit de copilasii dornici sa se joace… Cine stie, poate unii dintre ei, peste citiva ani isi vor petrece si noptile aici pentru ‘razboare’.

E foarte devreme. Doar de weekenduri am posibilitatea sa savurez dimineata cafeau fara sa ma grabesc. Iata ca si azi, ca niciodata, imi beau cafeaua in liniste, negrabindu-ma nicaieri. Imi zic sa-mi calc in sfirsit perechea de pantaloni care n-am purtat-o toata iarna, pentru ca pur si simplu imi era lene sa-i calc. Asa voi avea impresia ca sunt intr-o haina noua. Caci dupa cum spunea Nata, atunci cind imbraci o haina noua ai mai multa incredere in tine, te simti mai bine, bla, bla, bla. Nu-i calc de fapt ca sa ma simt nu stiu cum. Aseara am vorbit cu mama, imi povestea ca si-a gasit citeva ore suplimentare sa lucreze atunci cind are liber de la batrina pe care o ingrijeste. Lucreaza la o Ukraineanca. Calca camasi. Mi-a povestit cum zilele trecute a calcat camasi sase ore neintrerupt, fara nicio pauza, cu un fier de calcat foarte greu, cu aburi multi si fierbinti. Iar mie imi este lene sa calc o pereche de pantaloni…

Intotdeauna dupa ce vorbesc cu mama am un sentiment de vinovatie. C-ar fi trebuit sa fac mai multe, sa am afacerea mea, sa cistig milioane si sa pot sa-i dau si mamei vreo mie de euro pe luna sa aiba de cheltuieli.

Incep ora de franceza. Azi invat conditionalul.

Cu o jumatate de ora mai tirziu ajung la birou. Si din acest moment ziua nu mai este nicidecum interesanta. Mi-am zis, de azi voi incepe sa ma trezesc mai devreme, sa am mai mult timp pentru mine, pentru a savura diminetile, comunicarea in timpul micului dejun, si pur si simplu viata. In rutina din birou ai impresia ca nu traiesti, ci esti o masina pe doua picioare, cu capul in calculator, telefon, hirtii, proceduri, birocratie, comunicare ineficienta.

Azi am chef de scris, insa tot despre ce pot scri nu este nici funny, nici interesant, nici sa mentina cititorul captivat. Va rog, daca va plictisiti, nu mai intrati pe acest blog… Atita timp cit ma aflu in Moldova, va promit ca va fi unul pesimist.

Prietenii mei

Copilarie: Diana, Diana, Liuda.

Diana – UK

Diana – MD

Liuda – PT

Ani de liceu: Oxana, Irina, Maya, Clim, Nelly, Vitalie, Ina, Vitalie, Mihai

Oxana, Irina – MD

Maya, Clim, Vitalie – USA

Nelly – CA

Ina – RO

Vitalie – un picior in CA

Mihai – MD un picior in afara

Ani de facultate: Viorica, Diana, Ion, Olea, Valeriu, Natalia, Natalia, Vali, Kat

Viorica – RU

Diana – un picior in CA

Ion, Kat – USA

Olea – un picior in BE

Valeriu, Vali – FR

Natalia, Natalia -RO

Ani post facultate: Lenuta, Angela, Rodica, Liuda,

Lenuta, Angela, Liuda – MD

Rodica – CA

Ani masterat: Lyuda, Nejla, Ruta, Emre, Jaehan, Livia, Andrei, Consuelo

Lyuda – UA

Nejla, Ruta, Jaehan, Livia, Andrei – LT

Consuelo – IT

Emre – TR

10 prieteni ramasi, 23 prieteni imprastiati in lume….