Oglinda

In lumina diminetii, inca transparenta si pura totul pare altfel…

Primele clipe matinale, dusata, pieptanata, cafeinata, trag o privire in oglinda sa fac cunostinta cu omul din mine. Cine sunt eu voi cauta inca o viata intreaga. Sau cine cred ca sunt. Pe cind ceea ce vede ochiul liber nu poate fi nici tainuit, cosmetizat sau parfumat. Asa se face ca in goana dupa timp rar se intimpla sa ma opresc, sa vad, s-ascult, sa dau ascultare.

Am observat ca nuditatea din oglinda pare mai intriganta decit haina la care te uiti sa examinezi daca are vre-o cuta. M-am oprit sa vad unde am ajuns si de unde. Parca daunazi eram o “tandra si firava fiara”, sau credeam asa…. Acum insa, vad un trup de femeie matura, sau doar imi pare.

Vad pentru prima data un corp care-mi place; cu celulita, citeva kilograme in plus, cu forme mai rotunde, mai pronuntate, mai altele decit le vedeam pina acum. Citeva riduri incep sa se pronunteze in coltul ochilor si la marginea gurii.

Incet dar sigur, pasesc in timpul impacarii cu sine si cu ceea ce se arata in oglinda…

Moldova = Mamaliga?

Multe site-uri si bloguri rusesti calificau drept ‘de mamaliga’ ‘revolutia’ care a avut loc in zilele de 6-8 aprilie. Nu ne-a placut aceasta calificare a ‘revolutiei’ noastre, insa, ajung sa cred ca au avut dreptate pina la urma.

Inca in seara de 5 aprilie, cind am aflat rezultatele exit-pollului nu-mi venea sa cred, eram nedumerita si dezamagita. Am fost dezamagita in 2001, apoi in 2005. Acum insa, dezamagirea mea nu mai avea margini. Sms-ul din ziua de 6 aprilie l-am privit cu scepticism, l-am trimis mai departe cu gindul ca macar vreo 200 de oameni vor iesi in piata cu o luminare. Cind insa am am vazut atita lume, ca nici capatul multimii nu-l puteam vedea, imi treceau fiorii de bucurie si nadajduinta ca totusi se va putea schimba ceva.

Au urmat zile de teroare. Batai, torturi si culmea, omoruri. Toate astea doar in citeva zile, sub ochii oamenilor neputinciosi si ai jurnalistilor vulnerabili. Toate astea intr-o tara ce se margineste cu Europa si care se vrea democrata.

Am iesit si in ziua de 12 aprilie la proteste, dupa o noapte dormita cu o frica ingrozitoare, cum n-am mai avut vreodata. Multimea adunata, majoritatea formata din adulti, si desigur militieni in civil, m-a facut sa cred ca totusi ai nostri nu dorm, si nu doar tinerii sunt cei care vor ceva mai mult de la aceasta tara. Aici insa s-au terminat protestele. Au urmat vizite ale delegatiilor europene, rezolutii, prima sedinta a parlamentului, conferinte de presa ale opozitiei mesajul carora nu-l mai pot intelege. Protestatarii isi vad de treaba, de frigarui, de ziua Europei, de vacante si concedii, de discutii pe bloguri vizavi de ‘e necesar sau nu votul de aur’. Uneori imi vine sa cred ca distrugerea cladirilor de catre vandali a avut un singur scop: motiv de reparare a acestor palate, asa cum comunistii sunt siguri ca au in fata inca multi ani de guvernare. Cum ramine cu deziratele noastre: LIBERTATE, REFUZ-REZIST-SUNT ANTICOMUNIST, JOS COMUNISTII, COMUNISTII LA GUNOI, VREM IN EUROPA, etc?

In citeva saptamini vor fi formate organele de conducere ale parlamentului, va fi numit guvernul, si foarte probabil un presedinte va fi ales. Toate acestea in numele dialogului! Ma intreb, pentru asta au murit cei trei tineri si alte sute au fost batuti cu semne ramase pe viata?  Eu cred ca nu !