«
»

Oglinda

By olgina

In lumina diminetii, inca transparenta si pura totul pare altfel…

Primele clipe matinale, dusata, pieptanata, cafeinata, trag o privire in oglinda sa fac cunostinta cu omul din mine. Cine sunt eu voi cauta inca o viata intreaga. Sau cine cred ca sunt. Pe cind ceea ce vede ochiul liber nu poate fi nici tainuit, cosmetizat sau parfumat. Asa se face ca in goana dupa timp rar se intimpla sa ma opresc, sa vad, s-ascult, sa dau ascultare.

Am observat ca nuditatea din oglinda pare mai intriganta decit haina la care te uiti sa examinezi daca are vre-o cuta. M-am oprit sa vad unde am ajuns si de unde. Parca daunazi eram o “tandra si firava fiara”, sau credeam asa…. Acum insa, vad un trup de femeie matura, sau doar imi pare.

Vad pentru prima data un corp care-mi place; cu celulita, citeva kilograme in plus, cu forme mai rotunde, mai pronuntate, mai altele decit le vedeam pina acum. Citeva riduri incep sa se pronunteze in coltul ochilor si la marginea gurii.

Incet dar sigur, pasesc in timpul impacarii cu sine si cu ceea ce se arata in oglinda…

Etichete , ,

Acest articol a fost scris pe mai 27, 2009 la 11:15 pm şi este înscris în de frumos, de viata, diverse. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.

6 Răspunsuri la “Oglinda”

  1. Radon spune:
    mai 28, 2009 la 1:31 am

    Te maturizezi ;) In sfirsit gasesc o femeie in Moldova care sa zica ca nu doreste sa slabeasca (chiar si daca ea e slaba), dar yi place trupul sau! :) Respect!

  2. Ana Simon spune:
    mai 28, 2009 la 11:13 pm

    ce frumos scris

  3. Soacra mica spune:
    mai 29, 2009 la 9:54 am

    Copleseste textul. Pentru ca e tandru de sincer, deci frumos. :)

  4. olgina spune:
    mai 29, 2009 la 7:05 pm

    nu pot sa nu scriu sincer

  5. vitalie spune:
    mai 30, 2009 la 12:15 am

    am citit 2 zile-n urmă textul. atunci am preferat să tac..

    …împăcarea şi iertarea-n în situaţiile fundamentale este cheia… cam religios sună (şi nu prea caracteristic mie) dar cam aşa pare să fie drumul cel mai corect.

    îmi trebuiră un car de întâmplări în vreo 35 de ani şi ca să-ncep să înteleg acest moment de care spui.

    Bl, nu prea filosof am fost?.. ;-)

  6. olgina spune:
    mai 30, 2009 la 11:29 am

    vitalie, n-as vrea sa intru in rastalmacirea textului sau a mesajului. dar ai dreptate. putini sunt cei ce sunt ei insisi.. mai mult fals in zilele noastre decit oricind…
    si nu, n-ai fost prea filosof, un pic poate ;)

Lasă un Răspuns