Cind eram in mediul international, asistasem intr-o zi la o discutie intre niste poloneze, care se revoltau ca italienii nu se pupa pe obraz cu sunet. Daca te pupi pe obraz, atunci chiar trebuie sa te pupi, tot cu sunet si saliva! Nu doar asa, niste gesturi, mua, mua, pup, pup, si la re vedere! La fel si cu imbratisarile, daca te cuprinzi, atunci chiar te cuprinzi, sa simti omul cela pina in maduva oaselor, si sa transmiti prin imbratisare ceva…
Ma obisnuisem sa ma pup cu totii, de trei ori pe obraz, si sa-i si cuprind ca la carte. Cu atit mai mult ca fiind printre straini, imbratisarile te fac sa te simti nu stiu cum mai aproape de oameni. Ma pupam si ma cuprindeam cu toti colegii si prietenii, care erau muuulti si diferiti, si-mi era parca mai cald in suflet! Dintre toate natiile, cred ca doar cu chinezii nu m-am pupat si cuprins.
Apoi iata, in Moldova, am descoperit ca oamenii se imbratiseaza si se pupa nu stiu cum fals. Apropierile astea de obraz, care nici a pupatura nu seamana, doar un schimb de fonduri de ten poate. Iar imbratisarea, care ar insemna apropiere, de fiecare data parca imi face semn ca ‘ai grija, fii mai distant de mine’.
Ce dor mi-e de-o imbratisare adevarata de prieten!
P.S. Apropo, ceea ce a relatat daunazi ceziceu este exact situatia cu pupatul si imbratisatul pe meleagurile noastre, care parca-s tot de sorginte latina…
Ne-am trezit la 4 dimineata, simbata, dupa o saptamina furtunoasa de munca la noul job. Pe la 5 deja ieseam din Chisinau. Ne indreptam spre mare. Doua masini. Opt oameni deosebiti. Drum lung si plin de gropi. La 7 am ajuns in vama din Tudora. Am trecut repejor hotarul moldovenesc, fericiti ne-am luat pasapoartele sperind ca in doua ore sa fim pe litoral. Ne-am bucurat prea repede probabil. La vama ukraineasca ne astepta un rind de vre-un kilometru minim. Am oprit motoarele, luat palariile si am inceput a numara cite masini sunt in fata noastra. Am jucat crocodilul, spus bancuri, vizitat wc-ul puturos, si admirat cimpiile cosite. Soarele deja se ridica tot mai sus. Caldura, oboseala si nerabdarea incepea sa irite.
Intre timp, tot felul de jeepuri cu numere de BL, sau KKK treceau nestingherit, arogant si fara un pic de obraz, fara a sta in rind. Am tolerat o masina, doua, la a treia, ne-am pus in fata. Toti opt. Ceilalti soferi si pasageri, asteptau in rind cuminti, uitindu-se dintr-o parte. Ne-am opus, am intrebat cu ce ocazie vor sa treaca fara sa stea in rind. Tipul de la volanul unui jeep imens a zis ca merge in interes de serviciu, cu sotia alaturi, si copilul in spate. Aha, s-o spui altcuiva. Nu te lasam. Insa am fost prea putini si-am cedat. Am inceput sa facem lobby. Alti soferi si pasageri au spus ca se alatura si ei in cazul cind o alta masina vrea sa treaca fara rind. De data asta am avut noroc, urmatoarea masina venise insotita de vamesi moldoveni. Pe vamesi i-am lasat sa treaca, nu insa si pe cei care-i urmau. Au inceput discutii, noi suntem sub patronajul vamesilor, dati-va la o parte! Soferul incerca sa inainteze, mergind peste oameni. Liderul celor 8 nu s-a lasat, la care doamna din masina a exclamat: Ia moldoveeeeeni!!! Da, moldoveni, care stau in rind ca toti oamenii educati, dar voi, alti moldoveni, vreti sa treceti fara rind ca cei needucati, sau mai simplu spus, ca niste magari. Discutii, certuri, lumea se aduna si opunea rezistenta.
Era deja 11. Soarele ardea prea tare, lumea era prea suparata. Toti vroiau sa intre mai repede in apele marii sa se racoreasca, insa rindul se misca prea greu.
Vamesii s-au intors, vazind insa camerele de filmat s-au comportat oarecum mai civilizat decit ne asteptam. Au spus ca au ordin de sus ca sa insoteasca acesti oameni. I-am rugat sa ne arate ordinul. E telefonic. Nu ne intereseaza, pina nu vedem scrisoarea, nu va lasam. Discutii lungi, certuri, telefoane, inregistrarea numerilor de masini, amenintari ca nu mai trecem vama. Dupa vreo jumatate de ora, au cedat, si s-au intors! Publicul a batut din palme. Victoria a fost de partea noastra! Evidentele inregistrate.
Urmatoarele masini n-au mai trecut. Unul mai destept care a incercat sa treaca la fel fara rind, vorbitor de rusa, a intrebat daca aici s-a adunat grupul din 7 aprilie. Ne-am simtit onorati. Altii veneau sa-si ceara voie sa treaca fara rind aratind dovezi precum bilete la tren. Dintr-o data, grupul nostru, in special baiatul in maiou oranj (fara nicio aluzie) a capatat controlul. Cind deja era sa trecem de bariera, oamenii ne intrebau ce vor face fara noi? Cum se vor opune altor porci? I-am incurajat sa fie puternici si uniti
Am trecut vama la 1, iar pe la 3 am intrat in mare, ca a doua zi, seara sa ne intoarcem deja in Moldova. A meritat oare acest efort pentru balaceala de citeva ore in mare? Da! Pentru ca am vazut ca o mina de oameni poate influenta si schimba ceva. Pentru ca am inteles ca pas cu pas se poate ajunge cu adevarat la o societate civila sanatoasa. Eu m-am simtit victorioasa si mindra ca sunt Moldovean!
Cind eram in mediul international, asistasem intr-o zi la o discutie intre niste poloneze, care se revoltau ca italienii nu se pupa pe obraz cu sunet. Daca te pupi pe obraz, atunci chiar trebuie sa te pupi, tot cu sunet si saliva! Nu doar asa, niste gesturi, mua, mua, pup, pup, si la re vedere! La fel si cu imbratisarile, daca te cuprinzi, atunci chiar te cuprinzi, sa simti omul cela pina in maduva oaselor, si sa transmiti prin imbratisare ceva…
