O mica victorie!

Ne-am trezit la 4 dimineata, simbata, dupa o saptamina furtunoasa de munca la noul job. Pe la 5 deja ieseam din Chisinau. Ne indreptam spre mare. Doua masini. Opt oameni deosebiti. Drum lung si plin de gropi. La 7 am ajuns in vama din Tudora. Am trecut repejor hotarul moldovenesc, fericiti ne-am luat pasapoartele sperind ca in doua ore sa fim pe litoral. Ne-am bucurat prea repede probabil. La vama ukraineasca ne astepta un rind de vre-un kilometru minim. Am oprit motoarele, luat palariile si am inceput a numara cite masini sunt in fata noastra. Am jucat crocodilul, spus bancuri, vizitat wc-ul puturos, si admirat cimpiile cosite. Soarele deja se ridica tot mai sus. Caldura, oboseala si nerabdarea incepea sa irite.

Intre timp, tot felul de jeepuri cu numere de BL, sau KKK treceau nestingherit, arogant si fara un pic de obraz, fara a sta in rind. Am tolerat o masina, doua, la a treia, ne-am pus in fata. Toti opt. Ceilalti soferi si pasageri, asteptau in rind cuminti, uitindu-se dintr-o parte. Ne-am opus, am intrebat cu ce ocazie vor sa treaca fara sa stea in rind. Tipul de la volanul unui jeep imens a zis ca merge in interes de serviciu, cu sotia alaturi, si copilul in spate. Aha, s-o spui altcuiva. Nu te lasam. Insa am fost prea putini si-am cedat. Am inceput sa facem lobby. Alti soferi si pasageri au spus ca se alatura si ei in cazul cind o alta masina vrea sa treaca fara rind. De data asta am avut noroc, urmatoarea masina venise insotita de vamesi moldoveni. Pe vamesi i-am lasat sa treaca, nu insa si pe cei care-i urmau. Au inceput discutii, noi suntem sub patronajul vamesilor, dati-va la o parte! Soferul incerca sa inainteze, mergind peste oameni. Liderul celor 8 nu s-a lasat, la care doamna din masina a exclamat: Ia moldoveeeeeni!!! Da, moldoveni, care stau in rind ca toti oamenii educati, dar voi, alti moldoveni, vreti sa treceti fara rind ca cei needucati, sau mai simplu spus, ca niste magari. Discutii, certuri, lumea se aduna si opunea rezistenta.

Era deja 11. Soarele ardea prea tare, lumea era prea suparata. Toti vroiau sa intre mai repede in apele marii sa se racoreasca, insa rindul se misca prea greu.

Vamesii s-au intors, vazind insa camerele de filmat s-au comportat oarecum mai civilizat decit ne asteptam. Au spus ca au ordin de sus ca sa insoteasca acesti oameni. I-am rugat sa ne arate ordinul. E telefonic. Nu ne intereseaza, pina nu vedem scrisoarea, nu va lasam. Discutii lungi, certuri, telefoane, inregistrarea numerilor de masini, amenintari ca nu mai trecem vama. Dupa vreo jumatate de ora, au cedat, si s-au intors! Publicul a batut din palme. Victoria a fost de partea noastra! Evidentele inregistrate.

Urmatoarele masini n-au mai trecut. Unul mai destept care a incercat sa treaca la fel fara rind, vorbitor de rusa, a intrebat daca aici s-a adunat grupul din 7 aprilie. Ne-am simtit onorati. Altii veneau sa-si ceara voie sa treaca fara rind aratind dovezi precum bilete la tren. Dintr-o data, grupul nostru, in special baiatul in maiou oranj (fara nicio aluzie) a capatat controlul. Cind deja era sa trecem de bariera, oamenii ne intrebau ce vor face fara noi? Cum se vor opune altor porci? I-am incurajat sa fie puternici si uniti

Am trecut vama la 1, iar pe la 3 am intrat in mare, ca a doua zi, seara sa ne intoarcem deja in Moldova. A meritat oare acest efort pentru balaceala de citeva ore in mare? Da! Pentru ca am vazut ca o mina de oameni poate influenta si schimba ceva. Pentru ca am inteles ca pas cu pas se poate ajunge cu adevarat la o societate civila sanatoasa. Eu m-am simtit victorioasa si mindra ca sunt Moldovean!

Un alt punct de vedere (inclusiv video)

Cupa presedintelui – o alta aberatie

De dimineata am observat ca-s cam prea multi politzai pe Stefan cel Mare. Insa nimeni nu s-a apropiat sa-mi spuna sa nu parchez pe Stefan (intre Bulgara si Armeneasca). Intoarsa peste o ora, vad ca Stefan e curat-curatel, nici zare de masini parcate, inclusiv a mea. Opa…. Vad un politzai, ma apropii si-l intreb ce se intimpla. El un pic fisticit imi zice ca-i cupa presedintelui. Mare brinza!!! (imi zic eu). Si masina mea unde-i? Pai e pe trotuar, si mi-o arata. Si cum ies eu de aici? Pina la 5 seara nu aveti voie. E abia 11. Puteti incerca sa mergeti pe trotuar pina la Armeana si de acolo in jos. Aha, mersi.

Imi zice cineva ce-i cu aberatia asta? Adica in zile normale, biciclistii abia de reusesc sa mearga pe strazile Chisinaului din cauza traficului aglomerat si inexistentei unor benzi special pentru ei, dar cind e cupa, deja soferii sunt pusi sa mearga pe trotuare?

Moldova = Mamaliga?

Multe site-uri si bloguri rusesti calificau drept ‘de mamaliga’ ‘revolutia’ care a avut loc in zilele de 6-8 aprilie. Nu ne-a placut aceasta calificare a ‘revolutiei’ noastre, insa, ajung sa cred ca au avut dreptate pina la urma.

Inca in seara de 5 aprilie, cind am aflat rezultatele exit-pollului nu-mi venea sa cred, eram nedumerita si dezamagita. Am fost dezamagita in 2001, apoi in 2005. Acum insa, dezamagirea mea nu mai avea margini. Sms-ul din ziua de 6 aprilie l-am privit cu scepticism, l-am trimis mai departe cu gindul ca macar vreo 200 de oameni vor iesi in piata cu o luminare. Cind insa am am vazut atita lume, ca nici capatul multimii nu-l puteam vedea, imi treceau fiorii de bucurie si nadajduinta ca totusi se va putea schimba ceva.

Au urmat zile de teroare. Batai, torturi si culmea, omoruri. Toate astea doar in citeva zile, sub ochii oamenilor neputinciosi si ai jurnalistilor vulnerabili. Toate astea intr-o tara ce se margineste cu Europa si care se vrea democrata.

Am iesit si in ziua de 12 aprilie la proteste, dupa o noapte dormita cu o frica ingrozitoare, cum n-am mai avut vreodata. Multimea adunata, majoritatea formata din adulti, si desigur militieni in civil, m-a facut sa cred ca totusi ai nostri nu dorm, si nu doar tinerii sunt cei care vor ceva mai mult de la aceasta tara. Aici insa s-au terminat protestele. Au urmat vizite ale delegatiilor europene, rezolutii, prima sedinta a parlamentului, conferinte de presa ale opozitiei mesajul carora nu-l mai pot intelege. Protestatarii isi vad de treaba, de frigarui, de ziua Europei, de vacante si concedii, de discutii pe bloguri vizavi de ‘e necesar sau nu votul de aur’. Uneori imi vine sa cred ca distrugerea cladirilor de catre vandali a avut un singur scop: motiv de reparare a acestor palate, asa cum comunistii sunt siguri ca au in fata inca multi ani de guvernare. Cum ramine cu deziratele noastre: LIBERTATE, REFUZ-REZIST-SUNT ANTICOMUNIST, JOS COMUNISTII, COMUNISTII LA GUNOI, VREM IN EUROPA, etc?

In citeva saptamini vor fi formate organele de conducere ale parlamentului, va fi numit guvernul, si foarte probabil un presedinte va fi ales. Toate acestea in numele dialogului! Ma intreb, pentru asta au murit cei trei tineri si alte sute au fost batuti cu semne ramase pe viata?  Eu cred ca nu !

Fear and terror has been installed in Moldova

Fear and terror has been installed in Moldova. We are afraid of getting out, of leaving the houses for shopping. We are afraid of staying in, the police can come in with force at any time and take us. Hundreds of young people have been arrested, beaten, tortured, raped, convicted without proper trial.
Half a year ago I was comparing Zimbabwe with Moldova, and unfortunately I was right.
The society is divided in two, one is against the ruling communist apparatus and others are supporting it. Those who support communist are acting against their parents, children, neighbors.
My friend who is a teacher in the village were my parents live, said that some 9th grade students wrote on the blackboard “Jos Comunistii“ (Down with the communists) and some teachers called the police who took these children to the police office.
We are going to our offices and cannot work because we feel like we lost someone we love. And we lost our freedom. We don’t know what’s going on. The main internet sources of information has been blocked, even social sites like Facebook. Needless to say, all national media is controlled by the government.
I feel like I’m in the middle of a nightmare and I cannot wake up.

Chiar daca

Chiar daca pleaca decolteu, o voi pastra in blogroll-ul meu, asa cum am facut si cu exploziisolare. Sper ca si decolteu, fie isi va schimba parerea (pentru ca este stupid sa te superi din cauza unui concurs), fie va scri in alta parte, asa cum a facut-o malina. Stiu ca si alti blogeri s-au lasat de scris. Avusem si eu o pornire similara atunci cind am citit pseudo-criticile vizavi de blogurile inscrise in Blogovat… insa mi-am dat seama ca blogul meu nu se adreseaza maselor, sau tuturor blogerilor, ci are un public mai ingust, unul care-mi impartaseste viziunile si parerile. Asadar, decolteu, te indemn sa te mai gindesti asupra deciziei luate, cu atit mai mult ca toate blogosfera moldoveneasca si nu numai, a vorbit numai de bine despre blogul tau. Na, nu putem noi concura cu teme usoare legate de sex si tot ce e mai in voga acum

N motive pentru care nu vreau sa traiesc in Moldova

Pentru ca deja imi ajunge cutitul la os. Pentru ca am facut tot posibilul sa ma uit optimist si pozitiv la intoarcerea mea in Moldova. Pentru ca am mers inainte din prima zi revenita acasa si am incercat sa ma reintegrez, sa uit cum e acolo, intr-o societate normala, si sa accept realitatea noastra, de aici, cu milioane de defecte. Pentru ca nu mi-am rezervat timp pentru a-mi plinge de mila ca am revenit aici, intr-o societate pe care nu o pot intelege, si am iesit afara din prima zi. Pentru ca toata lumea din jur repeta: Asta e, suntem in Moldova, ce vrei? Pentru ca mi se reproseaza ca nu am facut nimic pentru tara asta ca sa pot cere in schimb ceva. Pentru ca sunt calcata pe picioare in transportul public si nu mi se cere scuze. Pentru ca vinzatoarea de la mall imi vorbeste in rusa si este suparata pe mine ca nu o intreb in limba ei. Pentru ca chelnerul de la Robin Pub imi cere sa vorbesc in rusa si nu vrea nici in ruptul capului sa schiteze un zimbet pe fata cind ma deserveste. Pentru ca atunci cind merg la bazin, fetele de la receptie mi se adreseaza in rusa si se uita la mine crispate, de parca mi-ar face o mare favoare. Pentru ca atunci cind merg la notar, aceasta imi spune ca la ea in birou ea dicteaza legile, iar eu pot fi desteapta si sa ma dau cu parerea doar dupa usa ei. Pentru ca la noi totul e mai scump de doua ori decit in tarile dezvoltate, iar salariile de 3 ori mai mici. Pentru atitea de pentru!!!!!!!!! am decis sa scriu de fiecare data, cind ma ajunge cutitul, un motiv in plus care ma face sa nu doresc sa traiesc in tara asta! Sa vedem, cit voi fi in stare sa rabd.

1. Legislatia in vigoare cu privire la munca prevede o serie de drepturi si obligatii fata de angajati si viceversa. Deja de mai multe ori ma confrunt cu momente in care angajatorul nu vrea sa-si asume obligatiile fata de angajati. In cazul meu, angajatorul insista sa-mi iau concediu pentru sustinerea tezei de masterat din contul concediulului de vacanta si nu ca un concediu separat pentru studii. Conform Codului  muncii eu as avea dreptul la un concediu pentru studii (am nevoie doar de 5 zile) si o vacanta de minim 28 de zile calendaristice. Angajatorul nu vrea sa-mi acorde acest drept, insistind sa-mi iau aceste 5 zile necesare pentru studii din contul vacantei.

De ce la noi in tara angajatorii intotdeauna prefera sa mearga impotriva legii, insistind la chestiuni care pe de o parte nu sunt atit de esentiale, pe cind, pe de alta parte demotiveaza? Si de ce, in toate tarile normale, toti, absolut toti, pleaca in vacante atunci cind le au, pe cind la noi intotdeauna se gasesc o mie de motive pentru ca tu sa stai la birou si sa robesti pentru niste banuti?

Ce ati face voi in acest caz?

P.S. Voi reveni de fiecare data cu un motiv in plus, credeti-ma, sunt multe.

De ce privesc Fabrica de Staruri

Nu am TV, dar fac fel si chip si ma uit la concertele de duminica seara de la Fabrica.

Initial, mi-a fost interesant acest show din alte motive, insa mai tirziu o persoana vorbitoare de romana si rusa, dar se pare ca rusa ii este limba natala, a avut prostia sa rosteasca fraza: Pai este discriminare sa se faca acest show doar in romana! Din motivul asta nici nu ma voi uita la spectacol, iaka!!!, care m-a determinat si mai mult sa urmaresc evolutia participantilor, cresterea lor de la concert la concert, si imbunatatirea capacitatilor lor de exprimare in limba romana coerent si clar.

Asa deci, rusii protesteaza impotriva unui show facut pentru prima data 100% in romana! Va dati seama??? Producatorii probabil nici nu au stiut ca vor atinge un subiect atit de sensibil, care pe mine m-a bucurat de fapt.

Imi amintesc de Moldstar, facut bilingv, asa cum se cade intr-o tara cu populatie majoritara vorbitoare de romana, si culmea, Natalia Cheptene, moldoveanca parca, vorbea cu participantii, si ei moldoveni parca, in RUSA!!!! Cu accent, bineinteles, dar nu asta conta. Important era sa fie rating inclusiv si din partea celor ce nu cunosc limba de stat, caci sunt tare multi la numar, tocmai 6% din populatie (fara ukraineni, gagauzi si bulgari).

Uite ca Fabrica a demonstrat ca se poate. Omului daca ii place, se uita la concert indiferent de limba in care se vorbeste. Si uite ca la primul concert, sms-rile expediate de telespectatori au depasit cu mult numarul celor expediate pentru finala eurovisionului in Moldova din 2008 (informatie din surse confidentiale). Asa dar, rating este.

Sper tare mult ca acest proiect sa fie un model pentru urmatoarele care nu vor intirzia sa apara. Nu va umiliti dragi, prezentatori, producatori, etc. si vorbiti in limba in care va sade mai bine, caci e tare frumoasa.

Cersetorii, ce facem cu ei?

De doua ori pe zi sau poate si mai des, am marea ‘fericire’ sa merg pe subterana de pe Ismail. Reusesc sa-mi ‘parfumez’ haina si parul cu miros de placinte cu varza, de bors si de soleanca, sa stau la coada asteptind sa se faca loc si pentru un sufletel mic ca al meu ca sa pot trece mai departe. Daca in lumea normala in orele de virf oamenii se grabesc, la noi toti merg agale si se intind pe tot spatiul nepermitindu-ti sa-i depasesti. Mai apoi, coborind si ridicind scarile sunt intilnita de garmoshka noului cersetor, de tinara mama cu copil in brate ce sta pe scari cersind si ea, de un alt cersetor ce-si demonstreaza iscusit burta iesita tare ciudat din corp, un altul fara miini, altul fara picioare, o batrina cuminte si tare trista, un batrinel cu ochelari ce are mereu in fata sa citeva mere ce sunt folosite pentru a tine banii adunati ca sa nu fie luati de curentii de aer sau mai stiu eu de cine. Trec asa si ma gindesc, oare daca in fiecare zi as lasa cite 50 de banuti sau un leu la fiecare, cu cit s-ar elibera portofelul meu lunar? La vreo 200 de lei. Sa zicem ca alti 50 de oamenii ar fi la fel de marinimosi si ar scoate si ei din bugetul lunar vreo 200 de lei. Se aduna deja 10.000. Respectiv, fiecarui cersetor i-ar reveni lunar 1428 de lei, or salariu mediu pe economie.

Acuma, eu as prefera sa dau din salariu meu lunar vreo 300 de lei unui azil special format pentru asa categorii de oameni. Acolo ei sa aiba posibilitatea sa ia 3 mese, sa aiba conditii normale de igiena (dus, baie, veceu) si servicii medicale de stricta necesitate. Oare se vor duce aceste persoane la asemenea centre, sau vor prefera sa stea in continuare pe soare si ger pe scarile subteranelor cersind? Nu de alta, dar vazind in fiecare zi asemenea imagini ti se taie un pic din buna dispozitie cu care te-ai pornit de acasa, ti se creaza mila, dispret, rautate, bunatate, un val de sentimente cu care nu poti face nimic, care te fac cu timpul sa devii rece si inuman la greutatile celor mai tristi ca tine. Nu vreau sa devin de piatra, vreau sa ajut, dar nu prin a da 1 leu unui cersetor zilnic, dar prin a sti ca acel leu chiar va aduce un bine si nu va imbogati anumiti pesti ce se roiesc in jurul lor si colecteaza venitul zilnic.

Nu vreau sa dau intrebari retorice de tipul: Ce face statul pentru asemenea categorii de oameni. As vrea sa stiu in schimb daca exista deja asemenea centre de ajutor pentru cei fara casa (cersetori) si daca as putea eu, cetatean obisnuit sa contribui si de ce nu, sa fac o mica campanie pentru a aduna in jurul acestor centre cit mai multi cetateni obisnuiti.

Ziua Independentei…

Intimplator sau nu, insa zilele acestea National Tv a pus pe post filmul Stefan cel Mare. L-am privit cu mare placere si mindrie. Ma treceau fiorii atunci cind Stefan vorbea in fata ostilor si ii indemna sa apere tara de cotropirea otomana. Si a reusit! Cu mii de morti, insa a invins! A crezut in victorie, nu a acceptat sa fie calcat in picioare, nici el, nici pamintul, nici oamenii pe care-i conducea.

 

Intimplator sau nu, dar azi e o zi mare in Moldova. Proclamarea Independentei. Ciudat sau poate nu mai este nimici ciudat, insa aceasta dimineata nu mi-a aratat prin nici un fel ca e mare sarbatoare in tara. Nici tu stegulete tricolore la masini, asa cum vazusem la orice sarbatoare nationala in special cele legate de Independenta in Vilnius, nici tu tricolori pe stilpi, pe piepturi, pe frunti. Oamenii se inghesuie la fel in troleibuse mergind in drumul lor cu problemele lor. Totul se rezuma la citeva declaratii, depuneri de flori si suite de jurnalisti inghesuiti in jurul marilor Republicii. Atit.

 

Ce-a ramas din aceasta natiune? Suntem oare o natiune? Ce suntem noi? In ce credem noi? De ce ne mindrim? De ce ne bucuram? Pentru ce traim?

 

Intrebari poate retorice, poate prostesti, insa nu inteleg cum putem trai fara a sti raspunsul la ele.

Cosmar sau realitate?

Noaptea trecuta am avut un cosmar. Parca nasteam o placenta in loc de copilul mult asteptat, iar medicii intirziau sa vina. Eu ma chinuiam. Strigam ajutor. Nimeni nu venea sa ma sustina. M-am trezit… M-am uitat in jurul meu si am realizat ca a fost doar un vis urit.

Pe parcursul zilei ma intrebam oare de ce-oi fi visat asa de urit?

Apoi, mi-am adus aminte de stirea ce-o vazusem recent la ProTv in care o mama ce a asteptat 8 ani copii, a avut un avort spontan, iar medicii nu doar ca nu au putut s-o ajute sa-si salveze gemenii, dar si-au aratat indiferenta totala fata de caz. De parca e atit de usor sa ramii insarcinata ca sa te resemnezi la fel de usor ca ai pierdut acesti copii mult doriti? Apropo, la asta se mai adauga o alta stire recenta unde se spune ca 1/4 din cuplurile tinere au probleme de fertilitate.

Ce se aude cu 3 copii per familie: unul pentru mama, altul pentru tata, si al treilea pentru patrie?

Si cum vrea statul sa vrei si sa poti aduce pe lume copii cind:

1. Sistemul de sanatate precar nu incurajeaza, nu ajuta, si nici nu este interesat ca cuplurile tinere sa poata sa aduca pe lume copii intr-un mediu favorabil, unde mama sa nu cerseasca asistenta medicilor, sa nu fie nevoita sa dea mita, sau in cazuri si mai grave nici sa nu stie cui sa dea mita ca sa fie ingrijita la un nivel corespunzator, la un nivel UMAN.
2. Sistemul social unde tinara mama primeste DOAR 20% din salariu indemnizatie pentru copil, cind in multe state europene, deja, indemnizatia este de 100%.

Lista poate continua. Insa ma voi opri aici pentru ca nu am vrut sa vin cu critici inutile fata de acest sistem in care traim. Am realizat doar ca gindul la revenirea mea in tara imi transforma deja somnul in cosmar, pe cind realitatea pe care o voi intimpina pe loc, sunt sigura, va fi mult mai cruda.