Trakai (1)

Am reusit la trenul de la 12.15 cu destinatia Trakai. Era o zi ploiasa de sfirsit de toamna.

Ne trezisem neobisnuit de devreme pentru acea perioada a vietii noastre de studenti erasmus. Stateam inca in pat, era 9, iar pe geam nici pomina de timp frumos, sau macar un pic de soare. Nu mai eram sigura ca ceilalti vor vrea totusi sa merga la Trakai, asa ca am inceput sa dam sms-uri, care gratie Tele2 erau gratuite. Sms-ul decisiv a fost “I don’t wanna spend another day in this dorm”. Asa ca vrind nevrind, dupa o seara lunga de party, am reusit sa ma ridic si sa intru in dus pentru a ma trezi definitiv. Ne-am adunat in bucatarie, luat micul dejun si in scurt timp am ajuns la gara.

Era un fel de personal, cu toate ca mult mai spatios decit trenurile din Romania. Am ocupat citeva rinduri de scaune. Sa nu ne plictisim in drum, am decis sa ne jucam in orase. Ajunsesem la litera C si eu mi-am amintit de Calgary, un oras in care tocmai se instalase una din fostele colege de servici. In acel moment trenul se opri, si asa cum nimeni nu anunta ce statie e, sau ca noi pur si simplu nu intelegeam inca lituaniana, m-am apropiat de citiva tineri, care stateau la usa sa iasa, sa-i intreb unde am ajuns. Si-am zis, Sorry, is it Calgary? Ei au facut niste ochi… probabil prima data auzeau acest cuvint, si la sigur nu semana cu niciun cuvint Lituanian, caci n-avea nici as, ai, sau us la sfirsit…. In fine, mi-am amintit repede care era totusi destinatia noastra si-am repetat intrebarea cu o mica modificare Is it Trakai? Yes, it is.

Era 24 noiembrie. Deja de doua luni nu mai vazusem soare. Iar ploaia se oprea o data la cinci zile insa si atunci doar pe citeva ore, evident, soarele nu iesea nici atunci. Ploua cu caldarea. Umbrelele doar ne facea sa credem ca suntem protejati de apa. La iesirea din tren, pe linga stropii de ploaie, siroiae de apa pe asfalt, biltoace, mai erau si lacuri jur imprejur. O senzatie “nemaipomenita”. Oricum, eu eram incintata ca in sfirsit am ajuns si in Trakai, un loc despre care am auzit multe.

continuarea urmeaza curind…

I like Jurga

I discovered Jurga during the Bjork concert. She played at the opening of the grand show. Jurga was so elegant, so strong and so feminine. The public was singing together with her and you could feel their love for Jurga. Lithuanian seemed to be sweeter and people warmer. I was impressed and I started to look for who she is. I was lucky to receive as a present a CD with Jurga from my very good Lithuanian friends. Thus, my travel back home was filled with good music and memories about Lithuania. I will always keep in my heart these great days in Lithuania with good friends, lakes and rivers, forests and parks, a very good, easy and free life.

Strangely or not, but at the end of my experience in Lithuania I started to like more and more the food, weather, landscapes, people and in the end this sincere and tender music.

If I would be able to write poems and sing songs to show my love and gratitude for this amazing country, I would do it through Jurga’s songs.

Here are two of my favorite, heart-touching songs.

O zi in Kernave

In sfirsit am ajuns si noi in Kernave. Dupa aproape un an de sedere in Vilnius (a treia si actuala capitala a Lituaniei), vizitare de trei ori a oraselului Trakai (a doua capitala a Lituaniei), a venit rindul sa vedem si prima capitala – Kernave.

Kernave, la prima vedere pare a fi un satuc, bine ingrijit, cu case foarte frumoase rustice vopsite in culori calde, cu flori in ograda si diverse decoratii. De fapt este un orasel. Prin ce se destinge Kernave de celelalte localitati din Lituania – aici poti vedea dealuri! Pentru un moldovean aceasta notiune de „dealuri” nu inseamna nimic, cind esti in Moldova. Insa, dupa 10 luni sa vezi doar ses, un delusor ca cel din Kernave ti se pare incredibil. Si cind mai urci pe el si vezi orizontul foarte departe crezi pe citeva clipe ca esti in Moldova. In Moldova, de care ni s-a facut tare dor.

De ce am mers la Kernave doar acum? Pentru ca toata lumea ne spunea ca nu are sens, si chiar zimbeau cind ziceam ca vrem sa mergem incolo. WRONG!!!

Am decis sa mergem acum cind aveau loc manifestatii dedicate zilei incoronarii unicului Rege Lituanian, Mindaugas. Asa ca tot Vilniusul si nu numai pentru citeva zile si-a mutat resedinta in aceasta localitate.

A fost tare frumos. Cel mai mult mi-au placut rochiile fetelor si costumele baietilor, din in natural, si dupa mine, modele ce se poarta si acum, foarte comode. Doinele lor, melodioase, nu am mai auzit asa cintece, batai la sabii caraghioase pentru a cuceri inima unei fete (inscenate desigur), etc.

Mi-a mai placut privelistea, peisajul, aceeasi lume binevoitoare. Am baut duonos gira (cvas de piine) si am mincat Kibinai (bucate tataresti).

Ah, si cel mai bun pentru mine, mai putin bun pentru Alex, el sarmanul fiind tare alergic la florile de cimp, a fost sa tin eu aparatul in mina si sa fac zeci de poze! Iata doar citeva:

Serenata espanola

O zi lunga si frumoasa, cu toate cele patru anotimpuri prezente, mai putin poate iarna. Dupa un cocktail de fructe racoritor, seara, la o vorba cu o buna prietena, te urci in troleu, iai loc, si-ti scoti cartea La priemiére gorgée de biére; et autres plaisirs minuscules.

La urmatoarea statie urca un grup de tineri frumosi, ispanici, cu o ghitara, si-ti fac seara si mai frumoasa cintindu-ti in hermosa espanol pina la statia terminus.

Canto al pie de tu ventana
Pa’ que sepas que te quiero
tú a mí no me quieres nada
pero yo por tí me muero.

In aceste clipe crezi ca ai fost catapultat undeva in sudul Spaniei.

Erasmus se termina

Au intrat în viața ta. Te-au ținut cu ochii deschiși pînă noaptea tîrziu povestindu-ți lucruri pe care nicăieri altundeva nu le vei putea citi sau auzi.

V-ați plins pe umeri de dorul celor de acasă.

V-ați povestit toate secretele, speranțele, of-urile.

Ți-au intrat în suflet, pînă tare, tare adînc, iar acum… în fiecare zi se face tot mai pustiu…

Cel mai dureros e faptul ca nu știi dacă-i vei mai revedea vreodată…

Dimineata multilingva in Vilnius

Dimineata incepe la 6. Cu ochii intredeschisi ajung la statie. Statia plina de muncitori. In troleibus se mai aude cineva discutind, in lituaniana evident. Pe undeva se mai aude un cuvint rusesc.
Aproape treaza de tot, ajung la ora de franceza. Toti entuziasmati de o lectie noua plina de cunostinte in ale limbii franceze. Cea mai intuziasmata este profa
Ma intreaba ceva. Si eu stiu raspunul, dar iata cum sa-l zic… mmmm
OK. Taip, Je sais, bet I forgot how to say автомобиль en francais.
Profa, frantuzoaica tipica, a facut niste ochi ca cepele, incercind sa prinda ceva din ce am spus eu. Nieko!
Insa repede mi-am amintit cum e cu voiture si am raspuns la intrebare mindra tare de sine.
Tare-i greu la inceput sa te concentrezi sa vorbesti intr-o singura limba.

Dupa ore, am iesit cu o colega. I-am spus ca vorbesc Truputi Lietuviskai, ea a luat asta ca Gerai Labai si turna la cuvinte lituaniesti ca eu doar reuseam sa intreb da ce-i asta, da asta, si-i raspundeam Taip or Ne. Interesanta discutie s-a primit

Ne-am despartit, indreptindu-ma spre statie. Pilies gatve e plina de turisti. Cine se mai poate plimba prin centrul vechi dimineata tare decit turistii? Dimineata, racoare, soare, liniste, aer curat. O dimineata caracteristica Vilniusului.
Adormita in admiratie aud vorba romaneasca. Si romaneasca suta la suta, vorbita de un grup mic de romani. Doamne, ce leac pentru sufletul meu ratacit, un sentiment de acasa, de natal, de al meu. Imi venea sa-i cuprind pe fiecare si sa le multumesc ca vorbesc aici, in Vilnius, romaneste!!!!
Sigur ca n-am facut-o. Mi-am continuat drumul, convinsa ca iata un moment frumos pentru ziua de azi, si poate pentru o lunga perioda inainte, caci cine stie cind voi mai auzi pe strazile Vilniusului vorbindu-se romaneste.

Laiškas

Sveikas, Draugai!

Kaip tu gyveni? Aš gyvenu gerai. Aš esu Lietuvoje, kur dabar labai šilta ir gražu. Lietuvos pavasaris yra žalias ir sauletas.

Vakar aš paragavau pirmą kartą cepelinus. Jie buvo labai skanūs ir riebūs. Paprastai, Lietuvių maistas yra riebus, su daug padažo arba grietinės. Man patinka kepta duona su suriu ir Lietuviškas alus.

Aš turiu daug draugų iš Erasmaus studentų programos. Mes kalbame Lietuviškai, Angliškai, Ispaniškai, Prancūziškai ir Rusiškai. Mums patinka eiti į clubą ir barą.

Man čia labai patinka. Aš megstu studijuoti Lietuvoje.

Norečiu žinoti kaip tau sekasi.

Laikiu tavo laiško,

Iki

Huu, I did it

Ziua Europei

Dis-de-dimineata se taia iarba in toi in micul nostru campus universitar. Un miros de iarba proaspata cosita te ameteste. Mirosul este si mai puternic din cauza timpului inca jilav in urma ploii de aseara.

Dupa ora de lituaniana am mers la administratoare sa platesc pentru camin. Asa cum azi e ultima zi de plata, era un mic rindulet format cu colegi de camin. O colega din Kazahstan imi spune “С Праздником!”. Ma uit la ea nedumerita, si intreb, “ce sarbatoare”. Ea se uita la mine si mai mirata, “Cum ce sarbatoare, Ziua Marii Victorii”, probil gindindu-se in gind ca proasta mai sunt. “Aaaaa”, schitez eu un zimbet un pic sarcastic si-i spun ca pentru noi de fapt e alta sarbatoare azi. Ea mirata, “Ce sarbatoare?”. “Pai azi e ziua Europei”. “Ce? Prima data aud. Pentru noi azi e ziua Victoriei, toata lumea serbeaza, parade militare in oras, e tare frumos. Pacat ca nu sunt acasa”. “Pacat”, gindesc eu in sinea mea, “pacat de tine, ca stai in Europa si nu stii ce sarbatoare e azi pentru Europeni”.

Ieri am privit cu satisfactie evenimentele avute loc in Chisinau cu ocazia zilei Europei. Oficialitatile de la Chisinau au decis sa marcheze ziua Europei la Chisinau pe data de 8 mai, si nu 9 mai, caci, dupa cum a spus primarul Chirtoaca, in 9 mai sunt prea multe evenimente si nu mai este loc si de ziua Europei.
Anyway, am citi pe www.jurnal.md titlu “Klimenko a luat bataie in centrul capitalei” si am simtit imediat cum mi s-a ridicat adrelana. Ia sa vedem. Cu toate ca stirea s-a incarcat foarte, si foarte greu, am avut marea placere sa vad cum au sarit oamenii sa-l ciondaneasca pe consilier, cind acesta, neinvitat la microfon, a inceput a spune prostii anti-Europene. Regizorul de sunete ia inchis microfonul si a pus piesa de Ion Aldea Teodorovici “Eminescu”, foarte potrivita pentru acel moment. Pieptul mi s-a umplut de atita mindrie. Iata, in sfirsit se vede o reactie sanatoasa a populatiei moldave, care de atita timp dormiteaza! As fi vrut sa fiu si eu acolo

Revolutie?

De citeva zile tot se screme să ningă. Azi dimineața totul era acoperit cu un strat bunișor de zăpada. Peste zi s-a topit un pic. O zi geroasa, fantastică de început de iarnă.

Am redescoperit cîteva magazinașe în centrul orașului. Dar nu am intrat, căci am cheltuit prea mulți bani în ultimul timp. Am văzut filmările pentru filmul James Bond 3. Chiar și cîțiva studenți asiatici de aici au participat în filmări secundare.

Azi în cămin toată lumea iar este revoltată de atitudinea noului administrator. Toți în fața lui sunt minciunoși. Cauza este că vinerea trecută, cînd eu eram în saună slava domnului, au fost două petreceri pe un etaj, cu ceva gălăgie, însă nimic extraordinar. În fine, a doua zi, tipul ia pus pe toți să scrie scrisori de explicație despre ziua precedentă, un student fiind dat afară. Chiar și unor persoane care nici nu au fost măcar la acea petrecere. Nici nu vroia să audă, pur și simplu spunea că sunteți niște liars toți și finita. Studenții s-au revoltat, cît se poate? S-au adunat la etajul de sus, cineva a venit să-l cheme la un meeting pașnic de clarificări. El refuza. Atunci, toți au coborît la el. Nu a avut în cotro, a ieșit. Topicul a fost de tipul: Respectful administrator, noi înțelegem blablabla, dar totuși ar trebui să aveți un pic de respect față de noi. La care el: Față de tine, tu ești o minciunoasă, nici nu am ce vorbi cu tine. O altă replică din partea unui altui student: Și totuși nu este corect. Replica: Tu, tu îndrăznești să vorbești acum, cînd cîteva minute în urmă spuneai altceva, tu ai un slow thinking. Nu-mi venea să cred. Cei mai deștepți, ambițioși, activi studenți din toată lumea adunați în acest colțișor de țară, și făcuți în ou și oțet de un tip cu o față de imbecil. Nu am rezistat și am ieșit cu o ultimă replică spunînd că noi nu suntem oarecare studenți, ci Erasmus Students, cei mai buni din țările noastre, cu o experiență în spate, care nu vă permite să ne tratați în modul acesta. Replica: Tu vrei să devii un Hero, dar vorbești tîmpenii. Bine măcar că nu m-a făcut tîmpită.

Decizia, miercuri, toată lumea la rector în cabinet pentru rezolvarea situației. Se pare că vom avea un Senat aici, compus din studenți, care vor rezolva toate problemele. Să vedem dacă totuși scăpăm de tipul ăsta un pic ciudat, care ne trateaza ca pe niște prizonieri în țara lui.

Ieșit cu vreo doi colegi și colege la aer pe la mijloc de noapte. Ningea atît de frumos. Nu am rezistat tentației s-o împroșc cu zăpada pe Lyuda. Și s-a început. În scurt timp ni s-au alăturat încă vreo 10 inși. Super, în special pentru cei ce văd zăpada pentru prima dată. Chiar dacă trebuia s-o colectăm din iarba încă verde, de pe parbrizul mașinelor parcate. A fost atît de fain. Deja cînd obosisem, mă oprisem pe o clipa. Văd pe cineva cum vine cu o lanternă. Security guys. A intrat spus ceva administratorului, ieșit împreună cu acesta și ne-a rugat să intrăm și să ne ducem la culcare că e tîrziu. Acum înțeleg mai bine piesa Fuck You Eu.Ro.Pa. Nu ai voie să faci gălăgie nici afară, nici înăuntru, și nu vorbesc de gălăgia moldovenească, ci de una pașnică, prietenoasă, unharmful.

Data viitoare vom ieși la împroșcat cu bulgări la 9 seara, cînd eu abia vin de la ore obosită și flămîndă tare.

Apple Pie

Cred ca si tie iti place sa bei un ceai inainte de culcare. Cel putin, cind timpul se raceste, si vrei sa te incalzesti un piculet, mergi repede, iti faci un ceai si te bagi in pat.

Aici insa, tot timpul apare ceva interesant. Vii la bucatarie, iti faci ceaiul, asculti topicul celor care isi servesc déjà ceaiul, si nu poti sa nu te alaturi si tu. Chiar daca poate parea banal, dar e cu totul diferit decit topicurile noastre.

Asa dar, ceainicul era fiert, the Dutch guy and the German guy were talking about anything, but in a nice way. Idea este ca de fapt olandezii intotdeauna ii iau peste picior pe germani si invers, dar intr-un mod foarte infosensiv. Am scos chefirul sa beau inainte de ceai. Ei se intrebau ce este asta. Le-am povestit despre cum se face, despre cum se bea laptele proaspat muls la tara, si ce gust extraordinar are. Sigur ca concluzia este : cultural differences.

A mai intrat un alt German guy pe nume David, care de fapt se pornise spre dus. Pe masa erau tot felul de produse. Astia doi faceau glume pe seama mixing different ingredients, la care David a spus, ‘hey, let’s make an apple pie, I have apples’. Eu am lapte si unt. Dutch Guy, who is called also Roland from Holand, stie receta, iar Timo are oua si faina. Am mai cautat prin dulapuri si gasit zahar. So, we have all the ingredients, why not? Ok. I will make the dough, am spus eu, increzuta ca stiu cum se face un apple pie. Roland a propus sa se uite repede pe Internet sa gaseasca o receta. Eu ii spun, ca nu, stai linistit, stiu eu cum se face. Timo m-a sustinut. Am turnat laptele, am pus 4 oua, un pahar jumatate de zahar si trei de faina si m-am apucat sa amestec. Intre timp baietii au gasit o tava, au spalat merele si le-au feliat. I’m ready, zic eu, mindra ca am facut aluatul atit de repede. La care David si Roland cu niste ochi patrati : What’s this ???? I don’t want an apple SOUP!!! I want an apple PIE!!! That’s not dough for an apple pie!!! EH??? Mmmm, sorry, this is what I know a cake should be, this is how I make it home, am incercat eu sa ma apar, murind de rusine.

Ok, let’s make another one, a spus Roland, I am going to check the receipt. In doua minute a revenit, cu receta: 1 egg, 150g sugar, 150g butter, 300g flour and that’s all. Ok, am zis eu, you will make the dough.

Si inchipuieti cum un olandez de vreo 2 m si ceva, se apuca sa amestece ingridientele pentru pie. Si povestea intre timp cum a facut 4 pies for his classmates, then, he liked this and made another more for his neighbors. Si m-am gasit eu desteapt sa fac apple pie, care in viata mea nu facusem, ce faceam eu era un fel de pirog cu mere. David a venit cu propunerea ca din aluatul meu extraordinary sa facem pancakes. Timo a scos déjà tigaia si s-a apucat de treaba. Intre timp Roland facea aluatul, Timo prajea pancake, eu si David ii incurajam. Pancakes-le deja incepeau sa fie gata, si chiar mincabile. David a luat vreo doua, pus pe ele niste crem si cherry marmelade si s-a dus sa serveasca pe cineva. Roland, intre timp a pregatit aluatul si s-a apucat sa-l intinda pe tava. A intins un strat subtire si a rasturnat merele taiate. Iar din aluatul ramas a inceput sa pregateasca tot felul de ciudatenii pentru a infrumuseta minunatenia de apple pie.

Vazind ca treaba merge bine, am iesit pe o clipa. Cind ma intorc, Roland ma anunta ca a ajuns la o intelegere cu David, prin care David a promis ca invata imnul Olandei, iar Roland ii permite sa ia cake-ul. WHAT??? Our cake? But why? Eh, you see, he wants to give it tomorrow to his date, a spus Roland, plus you would never see a German singing Dutch Anthem. WHAT??? No, what about me? I want a piece of that cake! It’s one o’clock in the morning, I was waiting for this cake. NO! Why, nu puteam eu intelege, cum s-a lasat asa usor induplecat. Nu-mi venea sa cred. Timo nu zicea nimic, se uita doar cind la mine cind la Roland, si parca dindu-mi mie dreptate, dar parca si fiind de partea lui Roland. Intra David. Si Roland ii spune ca eu nu sunt de acord cu intelegerea lor. David incearca sa explice, ca iata a vrut sa-i faca o surpriza date-ul lui de mine si ochii lui aratau atita fericire ca a gasit cu ce s-o impresioneze. Si deja se gindea, poate Roland ar putea gati miine un alt Apple pie, caci date-ul este pe la 6. Eu iarasi, nedumerita. Dar cum, tu vrei sa te duci la prietena ta cu un cake. Care-i pointul? David: ea nu este prietena mea, it’s just a date. He brought today to her door flowers, a spus Roland. That means that we can find the room where she is, by finding the flower? A intrebat Timo. No, they are already in.

Eu m-am pus pe ginduri. Deci, el, acum, sta si are discutia asta cu noi, a promis ca invata imnul Olandei, ceva de neimaginat pt un german, doar pentru ca sa-i faca un nice surprise fetei cu care urma sa aiba un date. WOW!!!!

Ok. We can make it other time. I will figure something else for tomorrow, a spus el. Dar eu déjà am inteles the pointul, caci pt mine, este de neinteles asa ceva, asa cum in MD nu vei vedea pe nimeni sa-ti vina cu un cake de casa sa te impresioneze la prima intilnire. SI am spus, ok. You can take the cake. I’m really impressed about it and cannot interfere in. Cu atit mai mult ca Roland a promis ca face special pt mine un alt cake later, adica intr-o alta zi.

Si iaka, stau trei baieti, cu cite o bere la bucatarie, si asteapta pe la 2 de noapte sa se coaca cake-ul, care va fi dus a doua zi la intilnirea cu fata pe care David o place. Iaka asta ROMANTICA!!!!

Pe tot holul miroase a cake gustos, doar ca destinatia lui va fi inima unei fete. OF….