Dimineata

Ceasul suna la 6. E prea dimineata, vreau sa mai dorm. Mai prelungesc visul impletit cu nume din bloguri, Sara, who is Sara? La 6.15 ma trezesc. Am o zi lunga, trebuie sa le reusesc pe toate. Imi pun cafeaua la fiert, lavazza la ibric, cea mai buna. Urmaresc pe geamul din bucatarie inghesuiala hulubilor la semintele aruncate de catre cineva de la etajul de mai sus. Intotdeauna m-a frapat sa urmaresc cum se arunca hulubii la seminte, coji, farimituri, orice, sa manince… Celalalt geam din odaie da intr-un parc micut. E frumos sa privesti in orice anotimp, insa nu si iarna. De cum se incalzeste, in parc ies mamici cu bebelusi, iar spre seara tineri indragostiti, care stau unul peste altul pe bancile parcului (in tineretea mea, nu ne permiteam sa stam asa. Sa fi imbatrinit atit de mult ?) Noaptea, aici e locul de intilnire a celor care au de lamurit ceva. Spre 12, 2 noaptea poti auzi urlete, amenintari, uneori impuscaturi. Dimineata e plin cu sticle, iar spre ziua, deja e navalit de copilasii dornici sa se joace… Cine stie, poate unii dintre ei, peste citiva ani isi vor petrece si noptile aici pentru ‘razboare’.

E foarte devreme. Doar de weekenduri am posibilitatea sa savurez dimineata cafeau fara sa ma grabesc. Iata ca si azi, ca niciodata, imi beau cafeaua in liniste, negrabindu-ma nicaieri. Imi zic sa-mi calc in sfirsit perechea de pantaloni care n-am purtat-o toata iarna, pentru ca pur si simplu imi era lene sa-i calc. Asa voi avea impresia ca sunt intr-o haina noua. Caci dupa cum spunea Nata, atunci cind imbraci o haina noua ai mai multa incredere in tine, te simti mai bine, bla, bla, bla. Nu-i calc de fapt ca sa ma simt nu stiu cum. Aseara am vorbit cu mama, imi povestea ca si-a gasit citeva ore suplimentare sa lucreze atunci cind are liber de la batrina pe care o ingrijeste. Lucreaza la o Ukraineanca. Calca camasi. Mi-a povestit cum zilele trecute a calcat camasi sase ore neintrerupt, fara nicio pauza, cu un fier de calcat foarte greu, cu aburi multi si fierbinti. Iar mie imi este lene sa calc o pereche de pantaloni…

Intotdeauna dupa ce vorbesc cu mama am un sentiment de vinovatie. C-ar fi trebuit sa fac mai multe, sa am afacerea mea, sa cistig milioane si sa pot sa-i dau si mamei vreo mie de euro pe luna sa aiba de cheltuieli.

Incep ora de franceza. Azi invat conditionalul.

Cu o jumatate de ora mai tirziu ajung la birou. Si din acest moment ziua nu mai este nicidecum interesanta. Mi-am zis, de azi voi incepe sa ma trezesc mai devreme, sa am mai mult timp pentru mine, pentru a savura diminetile, comunicarea in timpul micului dejun, si pur si simplu viata. In rutina din birou ai impresia ca nu traiesti, ci esti o masina pe doua picioare, cu capul in calculator, telefon, hirtii, proceduri, birocratie, comunicare ineficienta.

Azi am chef de scris, insa tot despre ce pot scri nu este nici funny, nici interesant, nici sa mentina cititorul captivat. Va rog, daca va plictisiti, nu mai intrati pe acest blog… Atita timp cit ma aflu in Moldova, va promit ca va fi unul pesimist.

Prietenii mei

Copilarie: Diana, Diana, Liuda.

Diana – UK

Diana – MD

Liuda – PT

Ani de liceu: Oxana, Irina, Maya, Clim, Nelly, Vitalie, Ina, Vitalie, Mihai

Oxana, Irina – MD

Maya, Clim, Vitalie – USA

Nelly – CA

Ina – RO

Vitalie – un picior in CA

Mihai – MD un picior in afara

Ani de facultate: Viorica, Diana, Ion, Olea, Valeriu, Natalia, Natalia, Vali, Kat

Viorica – RU

Diana – un picior in CA

Ion, Kat – USA

Olea – un picior in BE

Valeriu, Vali – FR

Natalia, Natalia -RO

Ani post facultate: Lenuta, Angela, Rodica, Liuda,

Lenuta, Angela, Liuda – MD

Rodica – CA

Ani masterat: Lyuda, Nejla, Ruta, Emre, Jaehan, Livia, Andrei, Consuelo

Lyuda – UA

Nejla, Ruta, Jaehan, Livia, Andrei – LT

Consuelo – IT

Emre – TR

10 prieteni ramasi, 23 prieteni imprastiati in lume….

Leapsa – o provocare din partea Malinei

Tocmai dupa o noapte furtunoasa, pe un pat strain, intr-o tara oarecum straina, dupa un drum lung, si in urma unui vis ciudat care m-a facut sa ma trezesc de citeva ori in timpul nopii, gasesc pe site-ul explozii solare o leapsa venita chiar la tanc. Malina ne provoaca, pe fidelii sai cititori, sa scriem despre cea mai nepotrivita persoana cu care ne-am fi pupat in vis. Deci, n-am avut nevoie sa rascolesc adinc in memorie, caci visul il avusem chiar in noaptea trecuta.

Cred ca e cunoscut faptul ca miine e o zi mare in viata mea: sustinerea tezei de master! Asa dar, totul se rezuma la acest eveniment, inclusiv visele. Se facea ca aveam sustinerea tezei, aveam multe emotii, era intuneric, multa zapada, copii care se dadeau cu sania. Si iata ca apare un tip care seamana cu un fost coleg de serviciu, de la care mereu mirosea a transpiratie, avea camasi necalcate, sau calcate doar pe jumatate, nu se prea berbierea, era grasut si josut. Intr-un cuvint, barbatul neviselor mele. Si nu stiu cum a reusit el sa se apropie de mine. Si mai mult, m-a convins sa ma casatoresc cu el. Si in visul acesta, pentru a te casatori cu cineva, nu era nevoie mai intii sa divortezi, puteai merge direct la oficiul starii civile sa inregistrezi casatoria, prin anularea automata a mariajului precendent. Asa dar, am devenit casatorita cu un nou barbat, care incerca sa ma sustina moral pentru evenimentul sustinerii tezei. Sarutul nu a fost prezent, ci doar o curtare destul de ok. Dar, la un moment dat, apare „fostul” sot, care a ramas perplex de fapta mea, si repejor m-a convins sa trec cu mariajul inapoi la el. Doar ca de data asta, deja pentru a te casatori cu un alt barbat, ai nevoie de divort. Si uite ca s-a inceput partea nasoala a visului, in care eu nu reuseam sa divortez de barbatul grasut si josut cu miros urit. Un cosmar, nu alta!

Nu tin minte exact cum a sfirsit visul, sunt sigura insa ca pina la urma am ramas cu omul meu iubit, am sustinut teza cu bine si toti au ramas fericit, mai putin poate baiatul cela.

P.S. Leapsa e transmisa mai departe vizitatorilor blogului meu, precum si celor ce au bloguri: Decolteu, Oxana, Ana, Oleg, Soacra, Vitalie, Ceziceu, Vlada.

N motive pentru care nu vreau sa traiesc in Moldova

Pentru ca deja imi ajunge cutitul la os. Pentru ca am facut tot posibilul sa ma uit optimist si pozitiv la intoarcerea mea in Moldova. Pentru ca am mers inainte din prima zi revenita acasa si am incercat sa ma reintegrez, sa uit cum e acolo, intr-o societate normala, si sa accept realitatea noastra, de aici, cu milioane de defecte. Pentru ca nu mi-am rezervat timp pentru a-mi plinge de mila ca am revenit aici, intr-o societate pe care nu o pot intelege, si am iesit afara din prima zi. Pentru ca toata lumea din jur repeta: Asta e, suntem in Moldova, ce vrei? Pentru ca mi se reproseaza ca nu am facut nimic pentru tara asta ca sa pot cere in schimb ceva. Pentru ca sunt calcata pe picioare in transportul public si nu mi se cere scuze. Pentru ca vinzatoarea de la mall imi vorbeste in rusa si este suparata pe mine ca nu o intreb in limba ei. Pentru ca chelnerul de la Robin Pub imi cere sa vorbesc in rusa si nu vrea nici in ruptul capului sa schiteze un zimbet pe fata cind ma deserveste. Pentru ca atunci cind merg la bazin, fetele de la receptie mi se adreseaza in rusa si se uita la mine crispate, de parca mi-ar face o mare favoare. Pentru ca atunci cind merg la notar, aceasta imi spune ca la ea in birou ea dicteaza legile, iar eu pot fi desteapta si sa ma dau cu parerea doar dupa usa ei. Pentru ca la noi totul e mai scump de doua ori decit in tarile dezvoltate, iar salariile de 3 ori mai mici. Pentru atitea de pentru!!!!!!!!! am decis sa scriu de fiecare data, cind ma ajunge cutitul, un motiv in plus care ma face sa nu doresc sa traiesc in tara asta! Sa vedem, cit voi fi in stare sa rabd.

1. Legislatia in vigoare cu privire la munca prevede o serie de drepturi si obligatii fata de angajati si viceversa. Deja de mai multe ori ma confrunt cu momente in care angajatorul nu vrea sa-si asume obligatiile fata de angajati. In cazul meu, angajatorul insista sa-mi iau concediu pentru sustinerea tezei de masterat din contul concediulului de vacanta si nu ca un concediu separat pentru studii. Conform Codului  muncii eu as avea dreptul la un concediu pentru studii (am nevoie doar de 5 zile) si o vacanta de minim 28 de zile calendaristice. Angajatorul nu vrea sa-mi acorde acest drept, insistind sa-mi iau aceste 5 zile necesare pentru studii din contul vacantei.

De ce la noi in tara angajatorii intotdeauna prefera sa mearga impotriva legii, insistind la chestiuni care pe de o parte nu sunt atit de esentiale, pe cind, pe de alta parte demotiveaza? Si de ce, in toate tarile normale, toti, absolut toti, pleaca in vacante atunci cind le au, pe cind la noi intotdeauna se gasesc o mie de motive pentru ca tu sa stai la birou si sa robesti pentru niste banuti?

Ce ati face voi in acest caz?

P.S. Voi reveni de fiecare data cu un motiv in plus, credeti-ma, sunt multe.

Apple Pie Recipe

Deoarece wordpress-ul imi arata ca multa lume ajunge pe blog in cautare de recete pentru apple pie, as vrea sa postez aici receta preluata de pe allrecipes dupa care am invatat sa fac o gustosenie de placinta cu mere de te lingi pe degetele.

INGREDIENTS

Pastry:

• 1 1/3 cups all-purpose flour
• 1 pinch salt
• 1/2 cup butter, softened
• 1 egg yolk
• 3 tablespoons cold water, or as needed

Frangipane:

• 1/2 cup butter, softened
• 1/2 cup white sugar
• 1 egg, beaten
• 1 egg yolk
• 1 tablespoon apple brandy
• 2/3 cup ground almonds
• 2 tablespoons all-purpose flour
• 4 medium sweet apples – peeled, cored, halved and thinly sliced
• 1 teaspoon white sugar for decoration
• 1/4 cup apricot jelly DIRECTIONS

1. In a medium bowl, stir together 1 1/3 cups of flour and salt. Add the butter, 1 egg yolk and water, and stir until the mixture forms large crumbs. If it is too dry to press a handful together, stir in more water. Press the dough into a ball, and wrap in plastic wrap. Flatten slightly, and refrigerate for at least 30 minutes, or until firm. This part can be done up to three days in advance.
2. To make the frangipane, cream together the butter and 1/2 cup of sugar in a medium bowl until light and soft. Gradually mix in the egg and the remaining egg yolk one at a time. Stir in the apple brandy. Stir 2 tablespoons of flour into the ground almonds, then mix into the batter. Set aside.
3. Roll the pastry dough out to about a 12 inch circle on a lightly floured surface. Fold loosely into quarters, and center the point in a 10 inch tart or pie pan. Unfold dough, and press into the bottom and up the sides. Prick with a fork all over, and flute the edges. Return pastry to the refrigerator to chill until firm.
4. Preheat the oven to 400 degrees F (200 degrees C). Place a baking sheet inside the oven while it preheats.
5. Spoon the frangipane into the chilled pastry, and spread into an even layer. Arrange the apple slices in an overlapping spiral pattern. Each slice should have one edge pressed into the frangipane until it touches the pastry base, and then overlap the previous slice. Start at the outside edge, and work towards the center.
6. Place the pie plate on top of the baking sheet in the preheated oven. Bake for 15 minutes, or until the filling begins to brown. Reduce the oven temperature to 350 degrees F (175 degrees C). Bake for another 10 minutes, then sprinkle sugar over the top of the tart. Return to the oven for 10 more minutes, or until the sugar caramelizes slightly.
7. Cool the tart on a wire rack. A short time before serving, warm the apricot jelly. Add some water if necessary to make it a liquid consistency. Brush onto the tart for a nice shine.

Si aici o poza cu o placinta facuta recent

De ce privesc Fabrica de Staruri

Nu am TV, dar fac fel si chip si ma uit la concertele de duminica seara de la Fabrica.

Initial, mi-a fost interesant acest show din alte motive, insa mai tirziu o persoana vorbitoare de romana si rusa, dar se pare ca rusa ii este limba natala, a avut prostia sa rosteasca fraza: Pai este discriminare sa se faca acest show doar in romana! Din motivul asta nici nu ma voi uita la spectacol, iaka!!!, care m-a determinat si mai mult sa urmaresc evolutia participantilor, cresterea lor de la concert la concert, si imbunatatirea capacitatilor lor de exprimare in limba romana coerent si clar.

Asa deci, rusii protesteaza impotriva unui show facut pentru prima data 100% in romana! Va dati seama??? Producatorii probabil nici nu au stiut ca vor atinge un subiect atit de sensibil, care pe mine m-a bucurat de fapt.

Imi amintesc de Moldstar, facut bilingv, asa cum se cade intr-o tara cu populatie majoritara vorbitoare de romana, si culmea, Natalia Cheptene, moldoveanca parca, vorbea cu participantii, si ei moldoveni parca, in RUSA!!!! Cu accent, bineinteles, dar nu asta conta. Important era sa fie rating inclusiv si din partea celor ce nu cunosc limba de stat, caci sunt tare multi la numar, tocmai 6% din populatie (fara ukraineni, gagauzi si bulgari).

Uite ca Fabrica a demonstrat ca se poate. Omului daca ii place, se uita la concert indiferent de limba in care se vorbeste. Si uite ca la primul concert, sms-rile expediate de telespectatori au depasit cu mult numarul celor expediate pentru finala eurovisionului in Moldova din 2008 (informatie din surse confidentiale). Asa dar, rating este.

Sper tare mult ca acest proiect sa fie un model pentru urmatoarele care nu vor intirzia sa apara. Nu va umiliti dragi, prezentatori, producatori, etc. si vorbiti in limba in care va sade mai bine, caci e tare frumoasa.

Geta la Poarta Pamintului

Pentru ca zice ea, Poarta Pamintului a fost inaintea Portii Raiului.

A fost un spectacol frumos cu o sala plina de prieteni, oameni frumosi, care au aplaudat intreaga seara.

Geta, acompaniata de un Taraf Lautaresc, muzica life, actori, feti frumosi pe cai balai, o poveste de dragoste pe un fundal de muzica lautareasca, rar auzita prin folclorul moldovenesc. Cintarile cautate prin sate uitate de civilizatie au prins tare bine la public.

Unul din putinele momente in care ma pot bucura cu adevarat ca sunt acasa, doar aici poti merge la un asemenea concert!

A, da, si placintele cu brinza oferite de feti logofeti la sfirsitul spectacolului au fost taaare gustoase!

Poliţiştii sălăţii au împînzit oraşul

De la Botanica pînă la Buiucani, poliţiştii au împînzit oraşul. Cîte un ins la fiecare metru pătrat, manipulau cu bastoanele şi opreau conducătorii auto în stînga şi-n dreapta. Cei care încălcau, nu erau opriţi. Nici maşina cu numere RM care a trecut pe roşu nu a fost oprită. Nici pietonii care traversează pe diagonală pe sub mustaţa poliţistului nu au fost mustraţi.

Pe mine însă m-au oprit. Nu ştiu exact ce anume ia făcut să arăt suspectă, fie maşinuţa mea mică de tot, sau neasortarea culorii roşii a paltonului cu cea a automobilului. Cert este, că nu a fost interesat să-mi verifice actele, mi-a urat în schimb o zi bună. Şi atunci am înţeles. Astăzi misiunea lor este să oprească şoferii grăbiţi pentru a le ura o zi bună.

Lasati-ma sa visez

Cind am de scris teze, iese din mine inspiratia care-o cautam de atita timp (in loc de prolog)

In acea zi parca totul se facea impotriva dorintei mele de a serba ziua de nastere in voie, alaturi de cel drag. Nu, telefoane peste telefoane, torte si cafele, la multi ani, la multa sanatate, zimbete, pupaceli, bomboane, ciocolate, sampanie, flori. Eu vroiam doar liniste. Dupa un trimestru super incarcat de lucru, ai vrea cel putin aceasta zi parca nu atit de imporanta, insa oarecum semnificativa, s-o traiesti asa cum iti dicteaza sufletul. Iar sufletul meu vroia pace.

Venise si seara, un marunchi de bucurie ca iata, iata ma voi cocota in casuta mea comoda, imi voi lua salul in spate, un pahar de vin bun si voi sta asa contemplind in fata ferestrei. Insa iar, dorintele mele azi nu au prioritate. Trebuie sa merg nu stiu unde, sa ma mai vad nu stiu cu cine, iar sa ma pup, sa zimbesc, sa par bucuroasa tare.

Localul in care intrasem imi parea cunoscut, cu toate ca nu mai fusesem aici. Si eram categoric impotriva petrecerii acelei seri in galagie si agitatie. Lume nu prea multa, pe masute ardeau luminari, lumea s-a dovedit a-mi fi cunoscuta, cu toate ca personal nu-i cunosteam pe toti. Interesant, si ce va urma… Imi vin fetele cochetele, ma pupa, se uita tare straniu la mine, cu o privire intrebatoare. Aha, ceva se pune la cale… Ne-am asezat la o masuta mai indosita, am comandat un Martini si incercam sa intretin conversatii. El disparuse pe un moment, dar nu observasem, caci fetele ma coplesisera cu vorbaraie, despre nimicuri, servici, copii, dadaca. Eu o faceam pe desteapta si dadeam sfaturi de tratamente pentru copii raciti, cu toate ca inca nu-i aveam pe ai mei. Discutia s-a indreptat spre ultimele evenimente politice. Toti erau entuziasmati de schimbarea puterii, cu mari sperante o data cu venirea democratilor in Parlament. Dar pe mine ma obosisera chiar si aceste noutati grozave. Increderea in putere s-a diminuat atit de mult in ultimii ani, ca am devenit anemica fata de tot ce tine de ea. Ma tot uitam la ceas, era deja 9 seara. Ce-as fi dormit acum, in fata simeneului, invelita intr-o plapuma moale, cea care mi-a daruit-o mama la nunta, cu un gust de vin rosu in gura care-ti strapezeste un pic dintii, si cu ginduri albe.

O piesa cunoscuta incepu, si m-am oprit. Era Nae Caramitru si Loredana. Numai ea cinta asa de frumos si numai la ea am auzit piesa „Buna seara iubite”. Nu ma asteptam in localuri de genul asta s-o puna pe Loredana. La un moment dat, ea incepu sa vorbeasca si sa felicite pe cineva. Numele meu??? Nu se poate. Loredana in carne si oase aici? Pentru mine? Nu, visez. Da, visez….

Lasati-ma sa visez in continuare…

Loredana a cintat toate piesele ei arhicunoscute stiute pe de rost, si autograf mi-a lasat, si a facut un chef de zile mari. Eu nu mai tinjeam dupa simineu, vin si pace. Eram in euforie

Lasati-ma sa visez…

De prin sate adunate